drobul de sare...

Exista viata dupa moarte?A fost Hitler un om rau? - un interviu in parcu...

2010-09-05T23:48:00.003+03:00

Textul care apare

Textul care va veni ascuns

Paul Washer - Armatura lui Dumnezeu (Realitatea bataliei spirituale) 08.05.2010

2010-08-15T15:26:00.003+03:00

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (part 5) 08.05.2010 - armura lui Dumnezeu from Calea Maestrului on Vimeo.

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (partea 4) 08.05.2010

2010-06-12T10:25:00.000+03:00

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (part 4) 08.05.2010 from Calea Maestrului on Vimeo.

Paul Washer - Intrebari si raspunsuri (part 3) 07.05.2010

2010-05-31T09:52:00.000+03:00

Paul Washer - Intrebari si raspunsuri, Realitatea bataliei spirituale

Paul Washer - Intrebari si raspunsuri (part 3) 07.05.2010 from Calea Maestrului on Vimeo.

Paul Washer - Valaori Bucuresti (partea 2) 07.05.2010

2010-05-27T10:05:00.001+03:00

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (partea 2) 07.05.2010 from Calea Maestrului on Vimeo.

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (06.05.2010)

2010-05-18T09:34:00.000+03:00

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (06.05.2010) - partea 1 from Calea Maestrului on Vimeo.

Un strop din Wurmbrand

2010-02-05T14:30:00.000+02:00

Grijile sunt asemenea copiilor mici: cu cat ii ingrijesti, cu atata cresc mai mari.
Cuvintele bine gandite au radacina in tacere adanca.
Biserica nu este o societate de sfinti perfecti, ci de candidati la sfintenia perfecta.
Adevarurile care raman doar in minte si nu sunt traite practic ne hranesc tot atat de putin ca o mancare ce ramane in camara.
Biruinta desavarsita este sa te biruiesti pe tine insuti.
Cel ce minte astazi pentru tine, maine va minti contra ta.
Inima este ca marea, pastreaza in adancul ei tot ce a primit.
Adevarul n-are nevoie de aparare. Cum n-ai sa invelesti soarele intr-o patura ca sa-l feresti, tot asa si adevarul. Lasa-l sa lumineze.
Adevarul este etern. El nu poate fi schimbat nici de Dumnezeu.

Caleamaestrului.ro a aparut in ziare

2010-01-08T10:02:00.002+02:00

Spre uimirea noastra, pe 6 ianuarie 2010 CaleaMaestrului.ro a aparut pe mediafax.ro intr-un articol. Textul a fost preluat de mai multe ziare online. Surprizele nu au incetat si ieri 07.01.2010 a aparut inca un articol despre caleamaestrului.ro si flyerele ce le impartim in Bucuresti, in ziarul RING ce se distribuie gratuit in fiecare statie de metrou din Bucuresti.

Ce ne-a impresionat este ca noi chiar doream sa punem un articol despre caleamaestrului.ro intr-un ziar ca acesta, dar Domnul este asa de bun ca a facut ca cei nemantuiti sa Il slujeasca pe El si chiar pentru inaintarea evangheliei si totul fara nici un leu. Slava Lui!

Puteti citi articolul din ziarul online Ring aici

Update "Ateii nu exista"

2009-11-30T10:38:00.000+02:00

Cateva articole interesante de pe "Ateii nu exista"

Conferintele ne mananca....

2009-11-10T12:19:00.001+02:00

Vad o tendinta din ce in ce mai mare a romanilor tineri si nu numai din mediul evanghelic de a participa la multele conferinte pe diferite teme crestine ce se organizeaza de liderii evanghelici.

Nu este rau sa existe aceste conferinte, ceea ce este rau este ca tendinta de a merge la conferinte este mult mai mare ca tendinta de a face evanghelizare. Iar cand spun evanghelizare nu ma refer la cele care se fac in bisericile evanghelice unde este chemat un predicator de renume, acesta predica mai mult enoriasilor (pentru ca necrestinii nu prea vin) care s-au mai pocait de cateva ori inainte la alte evanghelizari si totusi mai ies in fata odata pentru ca inca nu sunt siguri, iar poate acum va veni schimbarea.

Cand spun evanghelizare ma refer la aceea pe care o facea apostolul Pavel in piete, Spurgeon si Wesley pe la coltul strazii, Wurmbrand printre soldatii rusi (tot pe strada). Stiu ca este mai usor sa stai pe banca si sa fii "ingrasat" de tot felul de invataturi, iar unul care a ajuns sa fie "gras" nu se mai poate misca, "grasimea" incepe sa ii afecteze inima cu care ii poate iubi pe cei din lume.

Acesta este efectul unei ape statute, a unei balti care a inceput sa prinda miros. Biblia spune ca din inima noastra ar trebui sa curga "rauri de apa vie". Adica primesti si dai mai departe, unde este implinirea poruncii Domnului nostru Isus "mergeti si faceti ucenici din toate neamurile"? Macar de s-ar da talantii la zarafi.

Oare aceasta porunca nu este pentru toti? Spurgeon spunea: "Nu ai nici o dorinta ca toti cei din jurul tau sa fie mantuiti? Atunci nici tu nu esti mantuit. Fii sigur de asta!"

Ati uitat ca Dumnezeu face specializarea la locul de munca?

Oare cine ne invata sa stam in biserici si la conferinte? Liderii? ... da, iar enoriasii ii urmeaza, pentru ca nu prea poti sa faci ceea ce spune popa, este mai usor sa urmezi faptele lui.

Am sa va spun o poveste adevarata pe scurt.

Intr-un trib din Papua Noua Guinee, un bastinas i-a spus fiului sau ca intr-o zi va veni un om alb care ii va spune cum sa aiba viata vesnica. Intre timp tatal a murit, iar fiul astepta implinirea profetiei tatalui sau. Si cu adevarat, un misionar (un om alb) din America a plecat spre Papua Noua Guinee si a ajuns la acest trib, a invatat limba si le-a vestit Evanghelia. Fiul bastinasului a crezut Evanghelia si a crezut, iar dupa ceva timp ii adreseaza o intrebare misionarului: "Stii, tatal meu ar fi crezut! Voi mai aveti oameni acolo in tribul tau de unde vi?", "Da, mai sunt" a spus misionarul, "Si de ce nu a venit tatal tau ca sa ii spuna si tatalui meu?".

Si sunt atatia crestini in America in lume si in Romania, o intrebare grea nu? Ce i-ati fi raspuns voi?

Esti frustrat pentru ca nu ai raspunsuri la rugaciuni? (1)

2009-10-22T09:47:00.001+03:00

Atunci cand te rogi, examineaza-ti rugaciunea si vezi daca nu cumva ii ceri lui Dumnezeu sa-ti hraneasca firea (carnea) ta. El spune "... si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.(Rom 13:14)", cum poti dar sa te gandesti ca Dumnezeu ar putea sa iti dea ce ii ceri?

Inactivitate pe blog

2009-10-08T09:59:00.001+03:00

Imi scuzati inactivitatea pe blog, dar impreuna cu Gorjul Evanghelic si CaleaMaestrului am mai creat un blog dedicat ateilor numit "Ateii nu exista", blog ce necestita un upgrade aproape zilnic cu articole noi.

Sa va rugati pentru aceasta noua lucrare care se face, si totodata Domnul sa ne ajute sa nu stam numai in fata calculatoarelor ci sa iesim si pe strada sa vestim Evanghelia.

Dumnezeu sa va binecuvinteze.

Ateii nu exista

2009-09-22T20:00:00.001+03:00

De curand, in colaborare cu www.caleamaestrului.ro, am lansat blogul-site "Ateii nu exista" (www.ateilor.wordpress.com) dedicat in special ateilor. Acest lucru a survenit in urma comentariilor unor atei in sectiunea "ateism" de pe site-ul caleamaestrului.ro care ar fi dorit sa posteze comentarii acolo, acest lucru fiindu-le imposibil deoarece caleamaestrului.ro este un site mai mult pentru informare.

Sunteti bineveniti pe acest blog cu comentarii si sugestii.

Dumnezeu sa dea lumina si persoanelor care isi spun ca sunt atei.

De ce sa memoram Biblia? - John Piper

2009-09-11T09:51:00.003+03:00

Why Memorize Scripture?
John Piper

First, a few testimonies: I have it third hand, that Dr. Howard Hendricks (of Dallas Seminary) once made the statement (and I paraphrase) that if it were his decision, every student graduating from Dallas Theological Seminary would be required to learn one thousand verses word perfect before they graduated.

Dallas Willard, professor of Philosophy at the University of Southern California , wrote, “Bible memorization is absolutely fundamental to spiritual formation. If I had to choose between all the disciplines of the spiritual life, I would choose Bible memorization, because it is a fundamental way of filling our minds with what it needs. This book of the law shall not depart out of your mouth. That’s where you need it! How does it get in your mouth? Memorization” (“Spiritual Formation in Christ for the Whole Life and Whole Person” in Vocatio, Vol. 12, no. 2, Spring, 2001, p. 7).

Chuck Swindoll wrote, “I know of no other single practice in the Christian life more rewarding, practically speaking, than memorizing Scripture... No other single exercise pays greater spiritual dividends! Your prayer life will be strengthened. Your witnessing will be sharper and much more effective. Your attitudes and outlook will begin to change. Your mind will become alert and observant. Your confidence and assurance will be enhanced. Your faith will be solidified” (Growing Strong in the Seasons of Life [Grand Rapids: Zondervan, 1994], p. 61).

One of the reasons Martin Luther came to his great discovery in the Bible of justification by faith alone was that in his early years in the Augustinian monastery he was influenced to love Scripture by Johann Staupitz. Luther devoured the Bible in a day when people earned doctorates in theology without even reading the Bible. Luther said that his fellow professor, Andreas Karlstadt, did not even own a Bible when he earned his doctor of theology degree, nor did he until many years later (www.orlutheran. com/html/ luthbibl. html). Luther knew so much of the Bible from memory that when the Lord opened his eyes to see the truth of justification in Romans 1:17, he said, “Thereupon I ran through the Scriptures from memory,” in order to confirm what he had found.

So here are a few reasons why so many have viewed Scripture memorization as so essential to the Christian life.

1. Conformity to Christ
Paul wrote that “we all... beholding the glory of the Lord, are being transformed into the same image from one degree of glory to another.” If we would be changed into Christ likeness we must steadily see him. This happens in the word. “The LORD revealed himself to Samuel at Shiloh by the word of the LORD” (1 Samuel 3:21). Bible memorization has the effect of making our gaze on Jesus to be steadier and clearer.

2. Daily Triumph over Sin
“How can a young man keep his way pure? By guarding it according to your word... I have stored up your word in my heart, that I might not sin against you” (Psalm 119:9, 11). Paul said that we must “by the Spirit... put to death the [sinful] deeds of the body” (Romans 8:13). The one piece of armor used to kill is the “sword of the Spirit,” which is the word of God (Ephesians 6:17). As sin lures the body into sinful action, we call to mind a Christ-revealing word of Scripture and slay the temptation with the superior worth and beauty of Christ over what sin offers.

3. Daily Triumph over Satan
When Jesus was tempted by Satan in the wilderness he recited Scripture from memory and put Satan to flight (Matthew 4:1-11).

4. Comfort and Counsel for People You Love
The times when people need you to give them comfort and counsel do not always coincide with the times you have your Bible handy. Not only that, the very word of God spoken spontaneously from your heart has unusual power. Proverbs 25:11 says, “A word fitly spoken is like apples of gold in a setting of silver.” That is a beautiful way of saying, When the heart full of God’s love can draw on the mind full of God’s word, timely blessings flow from the mouth.

5. Communicating the Gospel to Unbelievers
Opportunities to share the gospel come when we do not have the Bible in hand. Actual verses of the Bible have their own penetrating power. And when they come from our heart, as well as from the Book, the witness is given that they are precious enough to learn. We should all be able to sum up the gospel under four main headings (1) God’s holiness/law/ glory; 2) man’s sin/rebellion/ disobedience; 3) Christ’s death for sinners; 4) the free gift of life by faith. Learn a verse or two relating to each of these, and be ready in season and out of season to share them.

6. Communion with God in the Enjoyment of His Person and Ways
The way we commune with (that is, fellowship with) God is by meditating on his attributes and expressing to him our thanks and admiration and love, and seeking his help in living a life that reflects the value of these attributes. Therefore, storing texts in our minds about God helps us relate to him as he really is. For example, imagine being able to call this to mind through the day:

The LORD is merciful and gracious, slow to anger and abounding in steadfast love. He will not always chide, nor will he keep his anger forever. He does not deal with us according to our sins, nor repay us according to our iniquities. For as high as the heavens are above the earth, so great is his steadfast love toward those who fear him; as far as the east is from the west, so far does he remove our transgressions from us. As a father shows compassion to his children, so the LORD shows compassion to those who fear him. For he knows our frame; he remembers that we are dust. (Psalm 103:8-14)

I used the word “enjoyment” intentionally when I said, “communion with God in the enjoyment of his person and ways.” Most of us are emotionally crippled — all of us really. We do not experience God in the fullness of our emotional potential. How will that change? One way is to memorize the emotional expressions of the Bible and speak them to the Lord and to each other until they become part of who we are. For example, in Psalm 103:1, we say, “Bless the LORD, O my soul, and all that is within me, bless his holy name!” That is not a natural expression for many people. But if we memorize this and other emotional expressions from the Bible, and say them often, asking the Lord to make the emotion real in our hearts, we can actually grow into that emotion and expression. It will become part of who we are. We will be less crippled emotionally and more able to render proper praise and thanks to God.

There are other reasons for memorizing Scripture. I hope you find them in the actual practice.

Still learning with you,

Pastor John

Dumnezeu era in Isus Hristos....

2009-09-10T09:43:00.003+03:00

"Adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări."

2 Corinteni 5:19

Dumnezeu ne-a dat si ne da har dupa har. Ne dam seama de aceasta doar examinand in detaliu versetul de mai sus.

1. Dumnezeu era in Cristos impacand lumea cu Sine. Creatorul perfect cu o cunoastere fara margini, CEl care cunoaste in detaliu fiecare farama din acest univers INFINIT a venit sa moara pentru om, pentru creatia mainilor Sale. Este adevarat ca a inviat si nu a fost mare lucru pentru El, dar batjocura si suferintele indurate din partea celor pe care i-a creat si le-a dat viata este ceva injositor. El a parasit Slava cereasca ca sa nu aiba unde sa isi plece capul pe pamantul Lui. Asta este o dragoste pe care nu o putem merita niciodata si totusi EL ne-a oferit-o.

2. ...netinandu-le in socoteala pacatele lor... Noi am incalcat Legea Lui Sfanta. Nu este nici unul care sa nu fi pacatuit. Doar uitatndu-te cu bagare de seama in Legea Lui (cele 10 porunci) si chiar in interiorul constiintei tale, vei vedea ca ai pacatuit. Si totusi El nu le mai tine in seama.

3. Si ceea ce mi se pare peste masura de minunat este ca ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. Noi eram vrasmasi, eram dusmanii Lui, a gasit o cale sa ne ierte, ne-a impacat cu El si acum ne-a dat si daruri ca sa propovaduim ceea ce El a facut pentru noi.

Pacatosii in mainile unui Dumnezeu manios - Jonathan Edwards

2009-09-08T12:59:00.005+03:00

Puteti downloada una din cele mai celebre predici din întreaga istorie a bisericii si a fost rostitã de Jonathan Edwards în timpul celei de-a doua treziri spirituale care a cuprins coloniile engleze din America de Nord. Se spune cã groaza faþã de iad a ascultãtorilor a fost atât de mare la ascultarea predicii, încât s-au tinut de stâlpii bisericii, de teamã sã nu se deschidã podeaua sub ei si sã cadã în iad.

Este un mesaj scris de teologul american Jonathan Edwards, predicat pe 8 iulie 1741 în Enfield, Connecticut. La fel ca şi în alte scrieri ale lui Edwards, această predică combină imagini vii ale conceptiei creştine despre Iad cu observaţii ale lumii seculare şi citate din Scriptură. Este în continuare cel mai faimos lucru scris de Edwards, şi este larg studiat atât de creştinii americani şi cât şi de istorici, ca urmare a ideii unice pe care o furnizează în teologia Marii Treziri de la 1730-1755.

Predica o puteti descarca de aici pe site-ul www.caleamaestrului.ro. Ea a fost tradusa de Ninel Lazar

Despre Jonathan Edwards

Jonathan Edwards (1703-1758) a fost unul dintre puţinii teologi cu adevărat mari ai lumii vorbitoare de engleză, un uriaş spiritual şi intelectual. Probabil că este cel mai bine cunoscut ca teologul trezirii – un subiect pentru care a fost calificat într-un mod unic să scrie datorită înţelegerii lui teologice şi a experimentării directe a trezirilor spirituale. Şi-a început lucrarea în Northampton, Massachusetts, într-o vreme în care New England se îndepărta de puritanismul fondatorilor. Opunându-se tendinţei de atunci, Edwards a propovăduit întregul plan al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a onorat evident lucrarea. Cu toate acestea, aparent, viaţa lui s-a sfârşit într-o tragedie; fiind exclus din pastoratul său de către oamenii din Northampton, a murit de febră în Princeton, la numai două luni de la preluarea preşedinţiei Colegiului de acolo. În afară de contribuţia sa adusă Bisericii în timpul vieţii, Edwards a îndatorat posteritatea prin scrierile lui prolifice. Predicile şi tratatele lui au un caracter atemporal.

Raspunsuri pentru cancer

2009-08-25T14:45:00.003+03:00

Cunosti pe cineva bolnav de cancer?

Am 21 de ani si am cancer. Nu, aceasta nu este prima oara cand am cancer, ci a doua! De ce tocmai eu? De ce ingaduie Dumnezeu sa ma confrunt cu ceva asa de dificil, ceva complet in afara controlului meu? Simt o mare compasiune pentru oricine trece prin durerea aflarii diagnosticului ca sufera de o boala cumplita. Cu totii suntem socati de realitatea ca viata este scurta.(1) Ne vin cateva intrebari in minte. De ce ne inspaimanta moartea? De ce ne vine sa plangem la aflarea vestii ca vom muri in curand? Unde este Dumnezeu in momente ca astea? Cum poate Dumnezeu sa fie plin de dragoste?

Sper sa te ajut sa raspunzi la aceste intrebari, prin Cuvantul lui Dumnezeu:

1. Cu totii vom muri.

Moartea este un gand infricosator. Este ceva de care cu totii vom avea parte, tineri sau batrani. La o petrecere am intrebat cateva persoane daca le e frica de faptul ca vor merge in iad. Cei mai multi dintre ei au raspuns ca “nu”, cu o atitudine nepasatoare care zicea “Sunt prea tanar sa mor”. Si eu deasemenea am crezut ca voi avea o viata lunga. Am luat viata ca ceva ce mi se cuvine. Doar dupa ce am fost diagnosticata cu cancer am realizat ca viata este scurta. Nu stiam ce se va intampla. Biblia spune “Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi”.(2) Astazi poti muri.

2. Dumnezeu ne vede inima.

Daca iti examinezi viata prin prisma Legii lui Dumnezeu, vei incepe sa intelegi cu adevarat dragostea lui Dumnezeu.

Cancerul m-a facut sa imi examinez viata. Eu aseman tomograful cu Legea lui Dumnezeu. Cei mai multi dintre noi am auzit de Cele 10 porunci din Sfana Scriptura, cartea Exodul capitolul 20. Te-ai lasat vreodata examinat de legea lui Dumnezeu?

Asemenea unui tomograf, Legea lui Dumnezeu nu analizeaza exteriorul trupului, ci interiorul. Legea lui Dumnezeu ne examineaza inima. Tomograful arata tumorile sau chisturile din trupul tau. Legea lui Dumnezeu, patrunde dincolo de aparentele exterioare si ne arata inima canceroasa (3).

Daca te compari cu un coleg de munca sau cu un vecin, poti sa te gandesti ca esti o persoana buna. Dar, daca te compari cu Legea curata a lui Dumnezeu, vei gasi ca esti pacatos. Legea lui Dumnezeu arata ca daca ai mintit esti un mincinos, daca te-ai uitat la cineva cu dorinte sexuale, ai comis adulter in inima (4). Legea lui Dumnezeu spune ca daca ai urat vreodata pe cineva, esti vinovat de crima. Daca ai furat ceva (indiferent de valoare), esti un hot. Epistola lui Pavel catre Romani, capitolul 3, versetul 23 ne spune ca toti am esuat in a fi buni. Cartea Apocalipsa, capitolul 21, versetul 8 ne da o lista a celor care nu merg in cer: “ Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” Acest verset ne spune ca vom merge in iad dupa ce vom muri. E ingrijorator! Avem o constiinta care ne spune sa ne temem de moarte din cauza pacatelor noastre. Pacatul nostru ne face sa ne fie frica de moarte!

3. Fiul lui Dumnezeu a platit datoria noastra.

Toti banii din lume nu ar putea sa plateasca datoria unei singure persoane pentru ca aceasta sa poata intra in Imparatia Cerurilor. Biblia ne spune ca, a face fapte bune, a merge la biserica, a ajuta varstnicii, a da saracilor, etc, nu va plati nici macar o minciuna pe care am spus-o! Cartea Isaia ne spune ca “…faptele noastre bune sunt ca o haina manjita.”

Poate te intrebi: “Atunci, cum poate fi platita datoria mea?”

Singura persoana desavarsita care a trait vreodata pe fata pamantului este IISUS HRISTOS. Biblia ne spune ca El a fost pedepsit in locul nostru.

“Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.”(5)

Iisus Hristos a fost batut pana la desfigurare, i-a fost smulsa barba, cuie i-au fost batute in maini si in picioare. Trupul sau lovit si insangerat a fost atarnat pe cruce ca toti sa il vada. De ce a facut El acest lucru? Iisus a facut acest lucru pentru TINE. El a murit pe cruce pentru toata lumea.(6) Iisus a suferit pedeapsa pentru pacate care nu erau ale Lui. Dumnezeu a ingaduit ca El sa sufere. Prin moartea lui Iisus noi putem primi viata vesnica. Moartea nu L-a biruit pe Iisus, El a inviat din morti a treia zi si acum sade la dreapta Tatalui. Rugandu-L pe Iisus sa te mantuiasca este singurul mod in care datoria pacatelor tale poate fi platita.

Dumnezeu nu te va forta sa te increzi in El. Nu esti papusa Lui. Esti creatia Lui! Dumnezeu a dat fiecaruia dintre noi alegerea de a accepta sau respinge iertarea Lui. Poti alege raiul sau iadul. El te iubeste si vrea sa fii copilul Lui.

Este o solutie pentru durere aici pe pamant. Raspunsul este Iisus Hristos. El iti va da o speranta noua si vei vedea cu alti ochi necazurile prin care treci. Iisus Hristos te va sustine prin valea umbrei mortii(7). El nicidecum nu te va lasa, cu nici un chip nu te va parasi.

Cand am avut cancer prima oara, am realizat, ca si crestina, cat de mult ma iubeste Dumnezeu. Dragostea Lui m-a coplesit. Intr-o noapte, cand am avut cele mai groaznice dureri fizice, Dumnezeu mi-a aratat ca si El a trecut prin chinuri cumplite doar pentru mantuirea mea. Lui Dumnezeu Ii pasa! El cunoaste durerea ta. Citeam o carte, iar la un moment dat am gasit un citat care zicea “Arata-mi o persoana care traieste o viata fara griji, fara probleme sau greutati, fara zile negre, si iti voi arata o persoana instabila.”

Suferintele si necazurile sunt menite sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu si sa ne faca persoane mai bune. La fel cum nu ai stii ca ai nevoie de un tratament daca nu ai avea nici o durere, in acelasi fel, nu ai stii nevoia ta de Dumnezeu daca nu ai trece prin nici o suferinta.

Daca ai inteles ca ai nevoie de mantuire, cu o inima plina de pocainta striga catre Iisus Hristos sa-ti ierte pacatele (vezi Cele zece porunci pe care le-ai incalcat). Cere-I Domnului sa ierte pacatele tale prin sangele Sau sfant. Cere-I lui Iisus sa te ia in rai cand vei muri. Pune-ti toata increderea in El. Daca ai facut acest lucru, citeste Biblia si roaga-te zilnic. Cauta o biserica care are Biblia ca autoritate finala. Boteaza-te ca sa arati lumii ca nu ti-e rusine cu Hristos, si asigura-te ca spui si altora ce a facut El pentru tine!

Cand devii copilul lui Dumnezeu, vor veni incercari, necazuri. “Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui”(8). Acum poti sa te bucuri pentru ca stii ca Domnul e cu tine si intr-o zi vei fi cu El in cer. Suferinta ta e doar temporara!

Anna DeSeno

Referinte biblice:

1.Iacov 4:14

2.Proverbs 27:1

3.Romani 3:20

4.Matei 5:28

5.Isaia 53:5

6.Ioan 3:16

7.Psalmul 23

8.1Petru 4:12-13

sursa

Evolutionism

2009-08-21T11:54:00.003+03:00

Teoria darwinista este tot o teorie la urma urmei. Spunea cineva

"Evolutionistii cred ca stiu totul despre veriga lipsa (sau formele de tranzitie dintre specii) in afara de faptul ca ele lipsesc".

Si avand in vedere ca teoria spune ca a fost nevoie de milioane de ani ca anumite specii sa evolueze, ar trebui ca la tot pasul sa gasim fosile care sa faca dovada ca o specie a evoluat in alta. Ceea ce avem la ora actuala sunt doar schelete fosilizate de dinozauri si pasarile de astazi.

Cum se poate ca niste fosile mai vechi sa poata fi gasite, iar altele mai noi (cele evoluate din dinozauri) sa nu le poti da de urma avand in vedere ca ar trebui sa fie "cu gramada" datorita timpului trecut pana la forma actuala?

Nu va speriati cand cineva va abordeaza intr-o discutie despre evolutionism. Darwin doar a emis o teorie si se astepta ca dupa el altii sa descopere ceea ce a gandit el. Ironia este ca oamenii de stiinta de astazi incearca sa o demonstreze si nu reusesc. De ce? Pentru ca este o poveste nascocita.

Oare sta Isus si bate la inimile pacatosilor?

2009-08-20T10:17:00.004+03:00

Daca crezi ca Isus sta si bate la usa inimii omului, atunci il faci suveran pe cel care deschide usa.

De cate ori nu am folosit cuvintele "Isus sta si bate la inima ta, deschide-i usa inimii tale", "da-i voie sa intre in inima ta", "lasa-L sa te schimbe", "doar trebuie sa il lasi", "accepta-L pe Isus".

Oare asa citim in Biblie? Oare asa a predicat Isus Evanghelia?

Poate o sa imi spuneti, dar versetul din Apocalipsa 3:20 spune: "Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine" (NTR). Problema este ca acest text este adresat bisericii din Laodiceea, versetul 14 din cap. 3 spune "Îngerului bisericii din Laodicea4 scrie-i:".

Cand a inceput lucrarea, Domnul Isus a spus: "Pocaiti-va si credeti in Evanghelie". De ce noi facem altfel?

Are nevoie Domnul Isus de acceptarea naostra? NU! Este chiar invers, noi avem nevoie de acceptarea Lui, si EL ne primeste DACA venim cu o inima in pocainta fata de incalcarile si pacatele noastre.

Nu lasa focul sa se stinga

2009-08-19T09:43:00.002+03:00

În jurul anilor 1770-1780, un om din Carolina de Nord, numit John Morris si-a construit o casa în Rutherfordton. Folosind doua pietre de cremene, el si-a aprins un foc în semineu. Impresionat de felul cum focul a înviorat atmosfera casei, Moris a hotarît sa pastreze acel foc sa arda continu. De aceea cu o deosebita atentie, s-a îngrijit ca focul sa nu se stinga niciodata.

Mai mult decît atît ; atunci cînd a construit o casa noua pentru fiul sau, a luat un carbune din focul din semineul casei sale si a aprins focul si-n noua casa. Mîndri de aceasta realizare, membrii familiei Morris , au hotarît sa pastreze focul aprins din generatie în generatie, în onoarea tatalui si-a bunicului lor.

În anul 1920, din întreaga familie Morris, a mai ramas un singur urmas direct, ce era stra –stra- stra-nepot a lui John Morris, numit William Morris. Acesta era în vîrsta de aproape 80 de ani, nu se casatorise si nici nu avea nici un urmas.

Prin multe încercari William a dorit sa-i determine pe cei ce-i erau rude mai îndepartate sa pastreze traditia familiei si sa nu lase focul sa se stinga . Dar niciunul dintre acestia n-au fost gata sa preia acest angajament. Auzind de framîntarea batrînului, un vecin de-al acestuia l-a vizitat si s-a angajat ca sa pastreze focul sa arda si în generatiile urmatoare.
În anul 1948, la moartea lui William Morris, trecuse deja mai mult de 170 de ani de cînd focul a fost aprins si-a ars continu.

În aceasta vreme si noi suntem chemati sa pastram aprins un foc care a început sa arda cu mai mult de 2000 de ani în urma. Au trecut razboaie, revolutii, iar pe scena lumii au venit si au trecut curente filozofice si miscari religioase ;dar flacara aprinsa de Hristos, nu s-a stins. Aceasta lumina a stralucit continu în întuneric. Acum este rândul tau sa îngrijesti ca aceasta flacara sa nu se stinga. Îti vei împlini aceasta slujire ?

sursa

Adevarul, esti pregatit? ... Al Martin

2009-08-17T23:04:00.004+03:00

Nu stiu daca am credinta indeajuns...

2009-08-17T10:41:00.004+03:00

O intrebare care ne-o punem de multe ori fiecare, dar care nu este corecta. Nu este vorba cat de multa credinta ai, ci in cine iti pui credinta.

Gandeste-te ca esti intr-o cladire cu patru etaje care este cuprinsa de flacari incepand cu parterul. Nu poti sa iesi afara pentru ca toate caile sunt blocate. Singurul lucru pe care-l poti face este sa mergi pe acoperis. Pompierii sunt anuntati si vin la fata locului. Intind o saltea si iti spun sa sari, dar tu esti cuprins de frica si spui...

"hei nu pot sa sar de la inaltimea asta". Pompierii te intreaba "nu ai deloc credinta? Haide sari, o sa te prindem, nu o sa patesti nimic!" Pana la urma iti iei inima in dinti si sari, pompierii te prind si totul se termina cu bine.

Intrebarea care se pune este: Credinta te-a salvat sau pompierii?

Imagineaza-ti ca un alt om este in aceeasi cladire cuprinsa de flacari si urca pe acoperis. Acest om are o credinta foarte mare. Si datorita acestei mari crdinte a lui, plin de incredere sare de pe acoperis, pe la jumatatea drumului dandu-si seama ca pompierii nu tin nici o saltea.

Cred ca puteti sa va dati seama ca intrebarea corecta nu este cat de multa credinta am ci daca cel in care imi pun credinta este indeajuns de puternic sa ma salveze.

La fel este si cu credinta care duce la mantuire. Nu trebuie sa fie mare ci este de ajuns sa iti pui credinta in promisiunea Domnului Iisus ca "oricine crede in El nu piere ci are viata vesnica".

Urmatoare problema ridicata este: cum poate un om sa arate ca el crede? Iacov spune ca "credinta fara fapte este moarta". Ganditi-va la omul ce trebuia sa sare de pe acoperis pe salteaua pompierilor. Daca el ar fi avut putina credinta dar nu ar fi si sarit, atunci credinta lui nu i-ar fi ajutat la nimic.

De aceea cand un om crede din toata inima in jertfa Domnului Iisus se si intoarce din pacatele lui, se pocaieste, credinta lui se vede in faptele lui.

Iacov 2:18 Dar va zice cineva: Tu ai credinta, si eu am faptele." Aratã-mi credinta ta fãrã fapte, si eu îti voi arãta credinta mea din faptele mele."

CREDINTA nostra poate sa creasca pe parcursul vietii de crestin. Dar nu datorita meritelor noastre ci deoarece incepem sa il cunoastem pe Dumnezeu din ce in ce mai mult. Cand spui ca ai incredere intr-un doctor nu este pentru ca ai tu o credinta mare ci pentru ca stii ca doctorul respectiv este foarte bun in ceea ce face. La fel este si cu Dumnezeu, cu cat Il cunoastem mai mult cu atat credinta noastra in El creste mai mult.

Talharul - de Costache Ioanid

2009-08-11T15:01:00.001+03:00

Talharul
de Costache Ioanid

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.

Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...
Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,
Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,
Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,
—Iosua îi stă la deapta, iar la stânga e Caleb—;
Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,
Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;
David, fericit să uite de păcatele-i iertate,
Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,
toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,
de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.

Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.
Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“
„Cine-i Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“

Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,
printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.
Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.
Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.
-Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.
-Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.
-Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,
sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat
să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.
De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.
Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.
Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,
mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.
Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.
La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.
N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.
O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...
-Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.
Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,
într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.
Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:
-Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,
osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,
ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,
un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!
Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,
Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.
El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!
Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:
Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?...
-O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.
Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi străine?
-Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...
Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.
-Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.
Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...
E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?
Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.
Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.
Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.
-Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...
şi-şi frânse vorba-n dinţi...
-Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?
Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,
lângă tron ducându-l, zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“
Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,
nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!
Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.
Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!

Nu ai nici o dorinta ca toti cei din jurul tau sa fie mantuiti?

2009-08-11T12:55:00.001+03:00

"Nu ai nici o dorinta ca toti cei din jurul tau sa fie mantuiti? Atunci nici tu nu esti mantuit. Fii sigur de asta!"

C.H. Spurgeon

Ce spuneti este adevarat?

Lansare site "Gorjul Evanghelic"

2009-08-03T09:57:00.003+03:00

In format de inceput (beta), pagina mediului evanghelistic din judetul Gorj, doreste sa aduca mai aproape de fiecare crestin, informatii si resurse utile si obiective, cu specific “oltenesc” si nu numai. Fara a se decalara afiliat unui anumit cult, Gorjul Evanghelic este deschis pentru orice crestin fie el, penticostal, baptist, crestin dupa evanghelie, etc.

Ne asteptam ca “Gorjul Evanghelic” sa devina o comunitate, unde fiecare poate sa isi spuna opinia.

Vom cauta sa culegem informatii despre bisericile evanghelice din judetul Gorj , sa afisam programul de functionare ale acestora si vom posta atat resurse utile pentru crestinii olteni cat si anunturi despre evenimentele evanghelistice din judetul nostru.

“Caci, pe cind strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la cari va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris: Unui Dumnezeu necunoscut! Ei bine, ceeace voi cinstiti, fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu.” (Fapte 17:23)

Cunoastem pornirea oamenilor din orasul nostru de a se inchina altor lucruri in afara de Dumnezeu de aceea nu putem sa stam nepasatori, simtim nevoia sa raspandim Evanghelia Harului, pentru ca Dumnezeu, prin Domnul Isus, ”ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari” (2 Cor. 5:19)

Speram ca Domnul sa binecuvinteze aceasta initiativa si pe mai departe El sa gaseasca inimi dornice sa se implice.

Sursa: http://gorjulevanghelic.wordpress.com/

Nu este nimic mai important decat unde iti vei petrece vesnicia!

2009-07-31T12:12:00.002+03:00

1 Voi toti cei însetati, veniti la ape, chiar si cel ce n-are bani! Veniti si cumpãrati bucate, veniti si cumpãrati vin si lapte, fãrã bani si fãrã platã!

2 De ce cîntãriti argint pentru un lucru care nu hrãneste? De ce vã dati cîstigul muncii pentru ceva care nu saturã? Ascultati-Mã dar, si veti mînca ce este bun, si sufletul vostru se va desfãta cu bucate gustoase.

3 Luati aminte, si veniti la Mine, ascultati, si sufletul vostru va trãi: cãci Eu voi încheia cu voi un legãmînt vecinic, ca sã întãresc îndurãrile Mele fatã de David.

4 Iatã, l-am pus martor pe lîngã poapore, cap si stãpînitor al popoarelor.

5 Întradevãr, vei chema neamuri, pe cari nu le cunosti, si popoare cari nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tãu, pentru Sfîntul lui Israel, care te proslãveste."

6 Cãutati pe Domnul cîtã vreme se poate gãsi; chemati-L, cîtã vreme este aproape.

7 Sã se lase cel rãu de calea lui, si omul nelegiuit sã se lase de gîndurile lui, sã se întoarcã la Domnul care va avea milã de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseste iertînd.

Isaia 55:1-7

Ca ateu, chiar cred ca Africa are nevoie de Dumnezeu

2009-07-27T15:18:00.002+03:00

Parerea unui ateu despre lucrarea misionara din Africa. Un articol foarte interesant il puteti citi aici:

Ca ateu, chiar cred ca Africa are nevoie de Dumnezeu

Dumnezeu este nedrept? Necesitatea Iadului...

2009-07-27T11:13:00.005+03:00

Daca vine un politist la mine si imi spune ca trebuie sa patesc o amenda de 100 RON, prima mea intrebare ar fi "pentru ce?". Poate ca as incepe sa ma si cert cu el pentru nedreptatea ce mi-o face. Dar dupa ce incepe sa imi aduca aminte ca in data de... intre localitatea X si Y am intrat in depasire pe linie continua si imi spune ca are si filmarea, atunci amenda, mi se pare rationala si chiar destul de mica, desi nu imi comvine sa o platesc.

Daca eu iti spun ca Dumnezeu a creat un Iad, tu nu poti intelege de ce daca nu iti explic necesitatea acestuia. Stii ca in America din '90 incoace au fost savarsite 200.000 de crime? Ironia este ca doar pentru 100.000 dintre ele faptasii au fost prinsi si isi ispasesc pedeapsa. Problema este cu ceilalti 100.000, cum va fi satisfacuta dreptatea in privinta acestora?

Daca ai avea o fetita si aceasta ar fi molestata de un pedofil cu siguranta consideri ca este drept ca el sa fie pedepsit pentru fapta savarsita. Si totusi un judecator corupt ii da drumul spunand ca este nevionovat. Cred ca nu prea ai putea sta confortabil la vederea acestei nedreptati, dreptatea isi cere tributul.

Un studiu arata ca 10 din 10 oameni ajung sa moara :D. Si Biblia spune ca "omului ii este dat sa moara o singura data dupa care vine judecata" si acolo Dumnezeu va fi un judecator drept, care nu va lua mita de la nimeni. Placerea Lui Dumnezeu este sa isi faca treaba asa cum trebuie. Iar standardul dupa care va judeca este foarte inalt si il gasesti aici http://www.caleamaestrului.ro/test-de-bunatate, trebuie sa ne analizam sa vedem daca nu avem de ce sa ne temem in ziua judecatii.

Si totusi Acest mare Judecator ii iubeste pe oameni si Biblia spune asa “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

Iisus Hristos a platit pretul pentru incalcarea Legii lui Dumnezeu, asa ca putem fi liberi daca ne intoarcem din greselile (pacatele noastre) si ne punem increderea cu toata inima noastra in Iisus Hristos. Biblia mai spune ca "Dumnezeu era in Iisus Hristos impacand lumea cu Sine". Acest Judecator care este considerat "nedrept" de multi a vrut sa isi dea viata Lui ca sa o castige pe a noastra.

Evanghelizarea are de suferit in Romania?

2009-07-21T13:02:00.000+03:00

Evanghelizarea in Romania are de suferit. Ce credeti?

Am observat ca tipul de Evanghelizare ce se foloseste cel mai mult la noi in tara este prin a-i chema pe necrestini in bisericile noastre pentru a auzi Cuvantul. Sunt cateva probeleme cu privire la aceasta metoda:

1. Oamenii necrestini nu prea vin in bisericile Evanghelice;
2. Programul unei biserici evanghelice s-ar putea sa il lase cu un gust amar si sa nu mai vrea nicioadata sa auda de pocainta.
3. Adunarile fratesti (bisericile) sunt locuri in care se intalnesc de obicei crestinii, crestinismul s-a limitat in la a veni la biserica ceea ce este gresit si de aceea ii aducem pe oameni aici sperand ca vor gasi "ceva spiritual" deoarece in viata de zi cu zi acel "ceva spiritual" nu il gasesc la noi.
4. S-ar putea ca cei care vin in Bisericile Evanghelice sa vada anumite trasaturi bune ale crestinilor, sa le copieze, sa inceapa sa vina duminica de duminica la biserica, iar dupa un timp sa fie catalogati ca si crestini desi nu sunt nascuti din nou.

Se poate si altfel? cu siguranta!

Fapte 17:17 In sinagoga statea de vorba cu Iudeii si cu oamenii tematori de Dumnezeu, iar in piata statea de vorba in fiecare zi cu aceia pe care-i intalnea.

Este vorba de apostolul Pavel. El vestea Evanghelia la timp si nelatimp, pe strada si oriunde putea sa stea de vorba cu oamenii. El mergea in mijlocul lor, nu astepta sa vina oamenii la el.

Evanghelistul Mark Cahill in cartea sa "Singurul lucru ce nu-l poti face in rai" spunea: "sa-l lasam pe cel rau sa-i stranga si noi sa mergem sa le vestim Evanghelia". Ati vazut si voi foarte bine unde se strang foarte multi necrestini, la concerte de muzica, la tot felul de spectacole. Lor acolo le place, acolo se strang cu miile. Crezi ca vei putea sa ii strangi in biserica in numar asa de mare? Ai putea totusi daca ai da un concert cu Madonna si apoi sa le vestesti Evanghelia, dar in acest caz a te folosi de mijloace pacatoase pentru a aduce Evanghelia oamenilor este in contradictie cu ce ne invata Biblia.

Gandul cu care vreau sa ramaneti este acela ca cea mai eficienta metoda de a spune Evanghelia mantuirii Domnului Isus este aceea de a implini ce a spus El : " va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor", adica sa mergem in casele lor, in mediul lor, dar cu scopul de a le da Vestea Buna.

Donator de sange

2009-06-30T09:42:00.005+03:00

Ieri de dimineata am fost la spitalul Fundeni Bucuresti (Institutul clinic Fundeni) pentru a dona sange pentru o sora in Domnul ce va fi operata astazi. Uimitor, ne-am strans vreo 11 persoane care doreau sa doneze sange, desi erau necesare doar 7. Ironia a fost ca desi am asteptat destul de mult pentru a intra in sala de donare, mi-au zis ca am emotii si ar fi mai bine sa nu mai donez pentru ca s-ar putea sa mi se faca rau. Eu nu ma simteam in nici un fel, dar daca doctorii asa spun, trebuie sa te supui nu?

Oricum, am ramas cu un gand ieri. In timp ce asteptam, un prieten mi-a zis ca Isus si-a donat sangele pentru noi. El a facut-o pentru noi. Si nu a donat doar 450 ml atat cat donam noi ci el l-a dat pe tot pana la moarte. De ce? Ca noi sa traim.

Pe cand eram noi inca pacatosi, pe cand eram pe moarte, pe cand nu mai era nici o speranta pentru noi, Isus si-a dat tot sangele pentru noi.

Afla mai multe aici: http://caleamaestrului.ro/

Michael Jackson a murit

2009-06-26T12:07:00.007+03:00

Toate ziarele sunt pline de aceasta stire. Este surprinzator? Nu, fiecare om trebuie sa moara odata si-odata iar apoi vine judecata. In fiecare zi mor 150.000 de oameni, Michael Jackson a fost doar unul dintre ei.

A avut multa faima aici pe pamant pana la 50 de ani. Totusi se va prezenta in fata Creatorului sau pentru a da socoteala de faptele lui in aceasta viata.

E cam ciudat nu, ce stire imensa... a murit chiar si Michael Jackson. Acest lucru inseamna ca era si el om la urma urmei asa cum suntem toti.

Fiecare om va muri, dupa care va veni judecata. Esti pregatit sa stai fata in fata cu Dumnezeu? Afla aici cum poti fi pregatit sa iti intalnesti Creatorul:

http://www.caleamaestrului.ro/archives/55
http://www.caleamaestrului.ro/archives/272
http://www.caleamaestrului.ro/

CONSTIINTA (2)

2009-06-22T16:42:00.005+03:00

Am spus in postul anterior ca o sa revin cu un articol mai detaliat in ce priveste CONSTIINTA. Constiinta este „ceva” ce Dumnezeu a pus in fiecare om cu un scop foarte bine definit. Apostolul Pavel vorbeste foarte deslusit despre ea in Romani 2:15 despre cuget sau constiinta.

Traducerea Dumitru Cornilescu spune in

Romani 2:14 Cînd Neamurile, mãcar cã n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îsi sînt singuri lege;15 si ei dovedesc cã lucrarea Legii este scrisã în inimile lor; fiindcã despre lucrarea aceasta mãrturiseste cugetul lor si gîndurile lor, cari sau se învinovãtesc sau se desvinovãtesc între ele.

Traducerea NTR spune : 14 Când neamurile – care nu au Legea – fac în mod natural lucrurile Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, îşi sunt singure lege. 15 Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor. De asemenea, şi conştiinţa lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele.

1. Ce inseamna cuvantul constiinta?

Cuvantul „constiinta” inseamna „cu stiinta”. Dupa DEX:
CONŞTIÍNŢĂ, 1. Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. 2. Sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.

2. Care este functia constiintei, si la ce foloseste ea?

Functia constiintei este aceea de a da “lumina” fiecarui om, asa ca atunci cand pacatuieste el o face “cu stiinta” ca ceea ce face este rau. Asa cum a spus si Oswald Chambers, “ Constiinta este perceptia interioara a Legii Morale a lui Dumnezeu”. Deci omul are in inima lui o copie a Legii Morale lui Dumnezeu. Orice om stie ca nu trebuie sa minta, sa fure, sa comita adulter.

Oamenii pot inadusi vocea constiintei lor ignorand avertizarea ei si consolandu-se cu ideea ca Dumnezeu nu va pedepsi pacatul. Ei fug de la lumina ca sa nu li se vada pacatele si se afunda tot mai mult in intunericul pacatului. De ce cele mai multe pacate se fac pe ascuns sau pe intuneric? Pentru ca omul nu vrea sa iasa la lumina pentru ca STIE ca ceea ce face este rau, este contrar Legii lui Dumnezeu.

3. Cum putem noi (cu ajutorul lui Dumnezeu) sa trezim constiinta unui om?

Dupa cum spune Romani 2:15 „si ei dovedesc cã lucrarea Legii este scrisã în inimile lor” inseamna ca, atunci cand constiinta „isi aduce aminte” de faptele care sunt contrare Legii Morale a lui Dumnezeu, incepe sa strige, incepe sa invinuiasca. De aceea oamenii se simt vinovati cu privire la anumite pacate din viata lor, mai ales atunci cand isi aduc aminte de ele. Asa eram si eu, incercam sa ma gandesc la ceva frumos, sa ma gandesc la altceva decat sa stau si sa ascult vocea constiintei care ma tot presa si imi cerea socoteala de relele ce le faceam.

Cand lasam legea lui Dumnezeu sa lumineze, Duhul sfant trezeste constiinta si afirma faptul ca Poruncile sunt adevarate. Constiinta marturiseste ca Legea este scrisa in inimile lor (Romani 2:15).

Putem folosi aceasta arma in Evanghelizare? Cu siguranta! Este o arma care o putem actiona din exterior in interiorul celor pacatosi. Constiinta este ca o dinamita ce o poti detona cu ajutorul unei telecomenzi. Care este TELECOMANDA?

In primul rand MERGI si spune Evanghelia si cere-i Tatalui Duhul Sfant, El a promis ca Il va de celor ce I-l cer. In al doi-lea rand foloseste Legea Morala, cele zece porunci pentru a trezi constiinta care marturiseste ca Legea este scrisa in inimile lor.

In continuare va prezint un clip ce va poate ajuta:

CONSTIINTA (1) - Viaţa şi moartea regelui Richard al III-lea de William Shakespeare

2009-06-19T12:29:00.006+03:00

Am spus in postul trecut ca o sa incep sa postez in general subiecte ce privesc evanghelizarea. Astazi am dat peste un articol foarte interesant din Viaţa şi moartea regelui Richard al III-lea de William Shakespeare, care vorbeste foarte bine despre cum functioneaza CONSTIINTA.

UCIGAŞUL II: Cum facem? îl înjunghiem prin somn?
UCIGAŞUL I: Nu, căci are să spună că am lucrat ca nişte, laşi cînd s-o trezi!
UCIGAŞUL II: Cînd s-o trezi! Păi nu se mai trezeşte, deş¬teptule, decît la judecata de apoi.
UCIGAŞUL I: Tocmai: şi-atunci are să spună că l-am în¬junghiat prin somn.
UCIGAŞUL II: Cînd am rostit cuvîntul «judecată», a făcut să-ncolţească în mine un fel de remuşcare.
UCIGAŞUL I: Ce, nu cumva ţi-o fi frică!?
UCIGAŞUL II: Ca să-l ucid nu, căci am dezlegare; dar că voi suferi osîndă veşnică pentru uciderea lui da—-şi de asta nu mă poate scuti nici mama dezlegării.

UCIGAŞUL I: Te credeam bărbat hotărît.
UCIGAŞUL II: Şi sînt: sînt hotărît să-i las viaţa.
UCIGAŞUL I: Eu mă-ntorc la ducele de Gloucegter să-i spun.
UCIGAŞUL II: Mai aşteaptă, rogu-te, o clipă; nădăjduiesc să-mi treacă toana asta de pioşenie; de obicei nu mă ţine nici cît număr' pînă la douăzeci.
UCIGAŞUL I: Ei, cum te mai simţi acuma?
UCIGAŞUL II: Zău că parcă mă mai mustră o drojdie de conştiinţă,
UCIGAŞUL I: Gîndeşte-te la ce răsplată vom primi după ce isprăvim treaba.
UCIGAŞUL II: La *&%$#! Să moară: uitasem de răsplată.
UCIGAŞUL I: Ei, acuma pe unde-ţi mai este conştiinţa?
UCIGAŞUL II: In punga ducelui de Gloucester.
UCIGAŞUL I: Deci cînd el o Să-şî desfacă punga să ne plătească, zboară din pungă şi conştiinţa.
UCIGAŞUL II: Dueâ-se; puţini or s-o ieie în gazdă.
UCIGAŞUL I: Şi dacă ţi se-ntoarce iar?
UCIGAŞUL II: Nu mă mai înhait cu ea; te face laş; nu mai poţi fura ceva, acolo, că te şi învinu¬ieşte; nu mai poţi înjura, că te şi mustră; nu te mai poţi culca cu soaţa vecinului, că te şi dă în vileag: e un drăcuşor mironosit care una-două roşeşte şi care se răzvrăteşte în sufletul omului; îţi pune numai beţe-n roate; cîndva chiar m-a silit să dau înapoi o pungă cu aur pe care o găsisem; calic ajunge cine şi-o păstrează; o prigonesc toţi din toate tîrgurile şi cetăţile ca pe-o pri¬mejdie; iar omul care năzuieşte să aibă trai bun cată să se bizuie numai pe sine şi să se descotorosească de ea.
UCIGAŞUL I: Ei, &%$@# &%$@#! O şi simt cum mă trage de mînecă, povăţuindu-rnă să nu-l ucid pe duce.
UCIGAŞUL II: Primeşte-l pe Satan în gînd şi n-o mai asculta; dacă se furişează-n tine, o să te facă să oftezi mereu.
UCIGAŞUL I: Ei, sînt bine clădit, cu mine n-o să-i meargă.
UCIGAŞUL II: Vorbişi ca un flăcău de ispravă care ţine la bunu-i renume. Hai, ne-nhămăm la treabă?

O schimbare in "Drobul de sare", o noua tema

2009-06-17T09:40:00.008+03:00

Am observat de curand ca blogului meu (drobul de sare) ii lipsesc doua lucruri esentiale: nu are o tema anume si nu prea comunica cu cititorii lui. Initial nici nu l-am creat pentru a avea o tema mai speciala.

Putem sa avem pe blogurile evanghelice dezbateri teologice, invatatura crestina, stiri, noutati.. etc.. In general cate ceva din toate am avut si eu postat pe acest blog si am incercat ca intotdeauna sa fiu in acord cu invataturile biblice. In timp, Dumnezeu mi-a indreptat pasii catre ceva ce cu siguranta vrea de la orice crestin, iar acest lucru este vestirea Evangheliei.

Sunt multe lucruri bune despre Evanghelizare si in scopul de a aduce oamenii la Hristos in blogosfera evanghelica, dar altele nu sunt deloc bune, totusi, a sta in spatele calculatoarelor pentru a indeplini Marea Trimitere este un mod mai artificial si destul de superficial in a o face.

La inceputul anului 2008, prin harul si cu ajutorul lui Dumnezeu, cativa tineri am inceput o lucrare de Evanghelizare aici in Bucuresti prin impartirea unor tractate evanghelice (despre care s-ar putea sa va informez intr-un post viitor) si impartasirea Evangheliei de la om la om. Harul lui Dumnezeu este mare pentru ca totodata ne-a dat si o modalitate biblica si practica de a impartasi Evanghelia. Inteleg frustrarea multora dintre crestini care ar vrea sa vesteasca Evanghelia dar nu stiu cum s-o faca sau ce sa spuna si pentru ca nu au de ales, se alipesc de orice organizatie care face lucrul acesta indiferent de metodele pe care le foloseste: "scopul scuza mijloacele", ceea ce nu este in acord cu Biblia.

Tot anul trecut (2008) am creat si un site (http://caleamaestrului.ro/) evanghelistic in colaborare cu fratele meu (Silviu) care se afla la Tg-Jiu nu pentru a ne crea o scuza sa mai iesim in strada, ci pentru ca multi necrestini petrec destul de mult timp in fata calculatorului "navigand" pe internet si in modul acesta pot sa afle Vestea Buna.
Aveti aici un scurt clip de prezentare a lucrarii:

Prezentare Calea Maestrului from Calea Maestrului on Vimeo.

Revenind la tema postului, as vrea ca de astazi acest blog sa aiba ca tema INCURAJAREA CRESTINILOR PENTRU A MERGE SA VESTEASCA EVANGHELIA LA ORICE FAPTURA (Mark 16:15) si NOUTATI PE TEMA EVANGHELIZARII acest lucru insemnand ca puteti trimite comment-uri cu sfaturi BIBLICE in ce priveste evanghelizarea, critici de asemenea Biblice, intrebari pe aceasta tema... etc. va ma ganditi si voi.

As vrea in primul rand sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a mantuit si pentru ca a facut aceasta lucrare posibila. In al doile-a rand am toata aprecierea pentru fratele evanghelist Ray Comfort care a avut o influenta majora in ce priveste vestirea Evangheliei. Puteti afla mai multe despre el aici: http://wayofthemaster.com/
http://www.livingwaters.com/
http://raycomfortfood.blogspot.com/ - un blog destinat ateilor si nu numai

As vrea sa iesim cu totii din anonimat si sa discutam, despre cum putem vesti Evanghelia biblic si eficient si apoi sa trecem la treaba. Domnul sa ne ajute.

Fraze evanghelistice care pot produce credinciosi falsi, nenascuti din nou

2009-06-11T14:27:00.003+03:00

1. "Fa-L pe Iisus Domn si Mantuitor!" Nu putem noi sa Il facem pe Iisus Domnul si Mantuitorul nostru, pentru ca El este oricum Domn si Mantuitor. Noi suntem cei care traim in razvratire fata de El si El ne porunceste sa ne pocaim si sa credem in El.

2. "Cheama-L pe Iisus in inima ta!" Vine Iisus in inimile noastre? Da, sigur. Dar intrebarea este: �Cum intra El in inima omului?� Acest lucru nu se intampla cerandu-I sa intre; ci prin pocainta si credinta.

3. "Crede doar in Iisus si vei fi mantuit!" Avem o problema aici: si demonii cred si ei se ingrozesc. Noi insa avem nevoie de pocainta si de credinta.

4. "Ai in inima un gol in forma de Dumnezeu pe care doar Iisus il poate umple." De departe avem mai mult decat un gol care necesita a fi umplut asa incat sa ne simtim completi - avem o inima plina de pacate, stricata si deznadajduit de inselatoare, care are nevoie de curatare. Pocainta si credinta folosesc ca instrument sangele Mielului pentru a face curatarea.

5. "Accepta-L pe Iisus!" Wow�Noi trebuie sa Il acceptam pe Iisus? Cred ca asta este tocmai pe dos. Noi avem nevoie ca Iisus sa ne accepte pe noi - si El o va face, daca noi ne pocaim si credem in El.

6. "Fa o decizie pentru Hristos!" Regenerarea prin decizie il pune pe om la carma �corabiei salvarii�. Dar atunci cand ne pocaim si credem in Hristos, Iisus devine Cel care stapaneste �carma corabiei salvarii��.si aceasta inseamna ca El conduce si El porunceste.

7. "Este usor - doar crede!" In timp ce formula teoretica a pocaintei si credintei poate sa dea impresia de simplitate, totusi o supunere completa in pocainta a eului unei persoane poate fi oricum, numai usoara nu. Este foarte dificila si grea.

8. "Dumnezeu te iubeste si are un plan minunat pentru viata ta." Prin contrast, singurele promisiuni pe care le poate capata un convertit autentic sunt incercarile, ispitele si persecutia. Daca asta s-ar intelege prin �plan minunat�, bine. Altfel, Iisus porunceste tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca si sa creada in Domnul Iisus.

9. "Vino la Iisus asa cum esti!" Chiar ar trebui sa venim la Iisus asa, pacatosi cum suntem, dar El asteapta de asemenea ca venirea aceasta sa se faca avand o inima franta si un duh zdrobit, demonstrand pocainta si credinta.

10. "Vino la Iisus, si vei primi iertarea de pacate si_____________!"(pune in acest spatiu oricare din cuvintele: bunastare, sanatate, intelegere in casatorie si familie etc.). Iisus nu a promis ca va reface casatoriile sau familiile celor care Il vor urma; dimpotriva, El a spus ca familiile ii vor dusmani pe membrii familiei care se pocaiesc si cred in El.

11. "Vino la Iisus, si vei experimanta dragoste, bucurie si pace!" Primim noi darurile Duhului Sfant dupa convertire? Da. Numai ca daca venim la Iisus in primul rand pentru aceste daruri si nu pentru Cel care le daruieste, nu vom primi nici darurile si nici pe El.

12. "Iisus este tot ce iti lipseste." Nu, nu poate fi adevarat�Dumnezeul intregului univers nu este piesa care lipseste, ci El cere sa fie centrul vietilor noastre, atunci cand noi ne pocaim si credem in El.

13. "Iisus este mai bun decat faima si norocul." Aceasta idee este pur si simplu o insulta. A spune ca Iisus este mai bun decat banii este ca si cum ai spune ca o cina splendida cu gratar este mai buna decat a manca un munte de balegar. El ne cere compasiune si noi banalizam pe Insusi Fiul lui Dumnezeu. In loc sa facem acest lucru, ar trebui sa ii indreptam pe oameni la pocainta si credinta, in atitudine de umilinta inaintea lui Dumnezeu.

Keith Green - Jesus Commands Us To Go! (Isus ne porunceste sa mergem)

2009-05-30T12:24:00.001+03:00

Compilatie Calea Maestrului

2009-05-29T12:43:00.010+03:00

Daca vrei sa utilizezi un banner paentru a face link catre Calea Maestrului de pe site-ul sau blogul tau, poti copia codul de mai jos. Nu trebuie sa copiezi imaginea de aici ci trebuie doar sa copiezi codul. Multumim pentru interes.

Cea mai importanta informatie pe care o vei auzi vreodata

2009-05-26T10:37:00.001+03:00

Intreaga umanitate a incalcat Legea unui Dumnezeu perfect din punct de vedere moral. El considera pofta ca fiind adulter (preacurvie) si ura ca fiind crima. Daca vei muri in pacatele tale, vei sfarsi in Iad (nu conteaza ceea ce crezi). Dumnezeu este bogat in bunatate si mila si a gasit o cale pentru ca pacatosii vinovati sa fie iertati.

Isus din Nazaret a suferit si a murit pentru pacatele lumii si a inviat a treia zi. Daca te pocaiesti si crezi in El, Dumnezeu iti va ierta pacatele si iti va acorda darul vietii vesnice. Te rog, pune deoparte scuzele tale si fa astazi pace cu El. Nu este nimic mai important decat unde iti vei petrece eternitatea, vesnicia.

Napoleon Bonaparte despre Iisus

2009-05-26T10:15:00.005+03:00

“Eu cunosc oamenii şi vă spun că Iisus Hristos nu este un simplu om. Între El şi oricare altă persoană din lume nu există nici un termen de comparaţie. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare şi eu, am fondat imperii. Dar pe ce am bazat noi creaţiile geniilor noastre? Pe forţă. Iisus Hristos şi-a întemeiat imperiul pe dragoste; şi la această oră, milioane de oameni ar muri pentru El.”

La sfârşitul vieţii, Napoleon, care a cucerit jumătate din Europa prin război, a scris în jurnalul său:

“Cu toată armata şi generalii mei nu am reuşit să domnesc măcar un sfert de secol pe un singur continent. Iar acest Iisus cucereşte fără violenţă popoarele şi culturile de mii de ani.”

Napoleon Bonaparte

Pasiune pentru Dumnezeu

2009-05-18T23:21:00.000+03:00

Zece sicli si o camasa - Paris Reidhead

2009-05-15T17:19:00.007+03:00

Textul biblic: Judecători 17

Astăzi, aş vrea să vă vorbesc despre Zece sicli de argint şi o cămaşă, temă pe care o găsim în Judecători, capitolul 17. Voi citi capitolul acesta, iar apoi voi da citire la câte un pasaj din capitolele 18 şi 19, aşa încât contextul să fie clar în minţile noastre. Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. Voi vorbi puţin despre context, dacă îmi îngăduiţi. Era o împrejurare în care Amoriţii nu le permiseseră celor din seminţia lui Dan nici un fel de libertate. Le interziseseră accesul în Ierusalim şi îi adunaseră pe muntele Efraim. E trist când oamenii lui Dumnezeu permit lumii să i adune şi să-i pună într-o situaţie stânjenitoare. Aşadar, cei din Dan nu puteau să ajungă la Ierusalim şi vom vedea că de aici vin problemele pe care le vom observa în cele ce urmează.

Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint, care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem.” Şi mamă-sa a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!” El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de sicli de argint, şi mamă-sa a zis: „Închin cu mâna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.” El a dat argintul înapoi mamei sale. Mamă-sa a luat două sute de sicli de argint şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica. Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi... şi [el] a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot. În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea. Era un tânăr din Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit şi locuia pentru o vreme acolo. Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-şi caute o locuinţă potrivită. Urmându-şi drumul, a ajuns în muntele lui Efraim la casa lui Mica. Mica i-a zis: „De unde vii?” El i-a răspuns: „Eu sunt Levit, din Betleemul lui Iuda, şi merg să-mi caut o locuinţă potrivită.” Mica i-a zis: „Rămâi la mine, tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie şi mijloace de trai.” Şi Levitul a intrat la el. S-a hotărât astfel să rămână la omul acesta, care a privit pe tânăr ca pe unul din fiii lui. Mica a sfinţit pe Levit şi tânărul acesta i-a slujit ca preot şi a locuit în casa lui. Şi Mica a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta.”

În vremea aceea, nu era împărat în Israel; şi seminţia Daniţilor îşi căuta o moşie ca să se aşeze în ea, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorţ nici o moştenire în mijlocul seminţiilor lui Israel. Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Ţorea şi din Eştaol, să iscodească ţara şi s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara.” Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo. Când erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului Levit, s-au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?” El le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, şi eu îi sunt preot.” Ei i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră.” Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.” Atunci cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara Lais, au luat cuvântul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.” Ei s au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului Levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate! Cei şase sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii. Şi cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara, s-au suit şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război. Când au intrat în casa lui Mica, şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?” Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi mâna la gură, şi vino cu noi; să ne fii părinte şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi unei familii din Israel?” Preotul s-a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii şi chipul cioplit, şi s-a unit cu ceata poporului. Au pornit iarăşi la drum şi au plecat, punând înaintea lor copiii, vitele şi calabalâcurile.

Levitul

Ei bine, iată istorisirea. Aceasta nu este o parte din istoria actuală a judecătorilor, ci este o colecţie de câteva întâmplări care ne ajută pe noi să vedem condiţiile sociale din acea perioadă în care fiecare om făcea ce era bine în ochii lui, şi când nu era împărat în Israel. Aşadar, înţelegem că Mica nu putea să ajungă la Ierusalim. Şi, probabil că mânat fiind de un fel de motiv evlavios, s-a hotărât să construiască o imitaţie a Templului pe proprietatea sa. Astfel, a construit ceea ce a considerat a fi o clădire potrivită; a făcut uneltele Cortului pentru că acestea făceau parte din accesorii, iar efodul era inclus printre ele. Dar apoi, a adunat şi câteva lucruri de la poporul din jurul lui: terafimii, chipurile pe care Dumnezeu le interzisese.

Dar, vedeţi voi, dorinţa aceasta de a se descurca cât se putea de bine era totuşi în el, aşa că a luat puţin de la lume, puţin de la Israel, puţin din ceea ce fusese revelat de Dumnezeu şi le-a amestecat într-un fel, până când avea ceva ce credea că poate face plăcere Domnului. Şi apoi, desigur, a fost nespus de încântat când un tânăr predicator pribeag a trecut prin Betleemul lui Iuda. Era Levit. Mama lui era din tribul lui Iuda, deşi el era Levit. Prin Moise, Dumnezeu a lăsat libertatea Leviţilor să se căsătorească cu persoane din alte seminţii şi să se alăture altor seminţii.

Aşadar acest tânăr era nemulţumit de viaţa lui – măcar că fiecare Levit era întreţinut. Avea dor de ducă şi-l mâncau călcâiele, aşa că a plecat de acasă să vadă dacă nu cumva putea să facă ceva mai bun pentru sine decât făcuseră alţii pentru el până atunci. Ştia că a fi Levit era bine, dar trebuiau să existe anumite oportunităţi legate de acest lucru. Aşa că a ajuns la casa lui Mica şi a aşteptat. Acolo a fost invitat înăuntru, apoi a fost rugat să fie preot.

Şi Mica a făcut o înţelegere cu el. I-a spus: Dacă tu vei fi preotul meu, tatăl şi preotul meu, atunci eu îţi voi da zece sicli şi o cămaşă. În Biblie spune: hainele de care vei avea nevoie, dar înţelegeţi că oamenii din zilele acelea purtau ceva ce noi am numi astăzi o haină lungă de mărime mare, un fel de cămaşă de noapte. Nu ştiu dacă era într-adevăr aşa ceva, dar se potriveşte – era ceva de genul acesta. Aşa că i a dat un rând de haine sau un schimb de haine, mâncare şi 10 sicli pe an. Acestea îi ofereau un trai destul de bun, aşa că s-a hotărât să rămână acolo şi să se amestece în idolatria şi în tot ce mai era în casa lui Mica. Dar pe acolo au ajuns şi fiii lui Dan. Ei trebuiau să dea afară amoriţii din ţară, dar acesta era un popor prea greu de învins; aşa că vroiau să găsească pe cineva care era mai uşor de biruit, de dat afară. Au ajuns – aşa după cum am citit – la casa lui Mica. Levitul le-a spus să meargă înainte. Aflăm apoi că ei şi-au dat seama că în Lais erau oameni de felul Sidoniţilor; erau paşnici şi nu îi proteja nimeni. Prin urmare, au socotit că aceasta ar fi o ocazie foarte bună ca să-şi ia ceva pământ pentru ei.

Când au venit cu omul care fusese menit să cucerească zona aceasta, s-au gândit că, din moment ce au găsit teritoriul prin tânărul Levit, ar fi minunat să aibă parte de ajutorul lui. Aşa că au intrat în casa lui Mica şi au luat toate lucrurile pe care le făcuse acesta, lucruri care au costat bani frumoşi, deoarece au dat cel puţin doi sicli numai pe această piesă de mobilier. Aşa că au luat pur şi simplu toate lucrurile, şi le-au însuşit, apoi l-au luat şi pe Levit.

A fost o situaţie grea pentru Mica, dar veţi observa că tânărul Levit a putut să se adapteze la aceasta. E uimitor cât a fost de flexibil şi cât de uşor s-a putut acomoda cu astfel de schimbări, într-un cadru în care era puţin raţionament. Din moment ce a început să vadă că era cu mult mai important să slujească o seminţie decât o singură familie – iar el putea sluji la un număr mai mare de oameni – de ce să vadă dacă este înţelept să facă acest lucru şi de ce să-l justifice? Aşadar, fără nici o remuşcare a putut să accepte şi şi-a pus mâna la gură în timp ce scotea afară mobila din capela mică pe care o construise Mica.

Cu toate acestea, el era un om deştept. Decât să meargă pe front, lucru care-l punea în pericol, sau în spatele frontului, lucru care, de asemenea, îl punea în pericol – eu socotesc că el a fost un om deştept – s-a aşezat exact la mijloc, astfel încât, dacă Mica trimitea pe oricare din slugile sale să-l ia, el era în siguranţă, înconjurat fiind de soldaţi.

Pragmatism

Cum am putea numi noi lucrul acesta şi cum se aplică în generaţia noastră şi în zilele în care trăim? Depăşesc limita bunului simţ dacă vă spun câteva lucruri despre religia utilitaristă, despre un creştinism eficient şi un Dumnezeu folositor? Aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că vremea în care trăim este o vreme în care filozofia predominantă este pragmatismul. Probabil că înţelegeţi ce vreau să spun prin pragmatism. Pragmatismul înseamnă că, dacă funcţionează, este adevărat; dacă ajunge la rezultatul dorit, este bun. Iar testul tuturor practicilor, principiilor, tuturor aşa-numitor adevăruri este acesta: Funcţionează? Funcţionează?

Acum, conform pragmatismului, cele mai mari eşecuri din toate timpurile au fost câţiva bărbaţi pe care Dumnezeu i-a onorat cel mai mult. De exemplu, cu toate că Noe a fost un foarte bun constructor de bărci, ocupaţia sa de bază nu era construirea bărcilor, ci predicarea. Ca şi predicator, el a fost un eşec total. Tot ce avea era soţia şi cei trei copii cu nevestele lor. Şapte convertiri în 120 de ani? Nu ai numi asta eficient, în mod deosebit. Majoritatea bordurilor de misiune ar fi cerut misionarilor să se retragă cu mult înainte. Vreau să spun că, în calitate de constructor de bărci, s-a descurcat destul de bine, dar ca predicator a fost un eşec.

Apoi, întâlnim un alt om care se numea Ieremia. El a fost un predicator mare şi eficient, dar era ineficient dacă luăm în considerare rezultatele. Dacă ar fi să măsurăm statistic cât de mult prospera Ieremia în slujba sa, probabil că ar primi un mare zero, deoarece aflăm că a pierdut oamenii, a pierdut regele, chiar şi asociaţia de misiune a votat împotriva lui şi nu aveau nimic de-a face cu el. Toate au eşuat. Singurul pe care el părea să-l mulţumească era Dumnezeu. Dar în toate celelalte privinţe, era un eşec total.

Apoi, ajungem la un alt Om bine-cunoscut: Domnul Isus Hristos, care a fost un eşec, judecând după toate standardele. El nu a reuşit niciodată să organizeze o biserică sau o denominaţie. Nu a putut niciodată să construiască o şcoală. Nu a reuşit să pună bazele unui bord de misiune. Nu a scris nici o carte. Nu a putut niciodată să aibă vreunul din diversele noastre instrumente sau standarde pe care noi le avem şi care sunt atât de folositoare. Nu sunt deloc sarcastic. Acestea sunt folositoare. Şi Domnul nostru a predicat trei ani, a vindecat şi a hrănit mii de oameni. Totuşi, când toate acestea s-au sfârşit, nu erau decât 120-500 de oameni cărora li S-a putut arăta după înviere. Iar în ziua în care a fost luat, un om i-a spus: Dacă toţi ceilalţi Te părăsesc, eu sunt gata să mor pentru Tine şi când S a uitat la el, i-a spus: Petre, tu nu-ţi cunoşti inima. Te vei lepăda de Mine de trei ori în dimineaţa aceasta, înainte să cânte cocoşul. Aşadar, toţi oamenii L-au părăsit şi au fugit. Şi, potrivit fiecărui standard al generaţiei noastre sau al oricărei alte generaţii, Domnul nostru a fost un eşec remarcabil.

Prin urmare, întrebarea ajunge la forma aceasta: Care este standardul succesului? Şi, potrivit cu ce ne vom judeca vieţile şi lucrările noastre? Iar întrebarea la care îţi vei răspunde este aceasta: „Este Dumnezeu un scop, sau un mijloc?” Trebuie să hotărăşti încă de la începutul vieţii tale de credinţă dacă-L consideri pe Dumnezeu un scop sau un mijloc.

Generaţia noastră este gata să cinstească cu onoruri importante pe oricine este prosper, indiferent dacă persoana a lămurit problema aceasta sau nu. Atâta timp cât el poate să rezolve lucrurile, să îndeplinească slujba, sau, „Funcţionează, nu-i aşa?”, atunci generaţia noastră este gata să spună: „Ei bine, trebuie să iei în considerare lucrul acesta.”

Aşadar, încă de la începutul slujirii, pelerinajului şi umblării noastre, trebuie să ne întrebăm: Vom fi Leviţi care-L slujesc pe Dumnezeu pentru zece sicli şi o cămaşă? Vom sluji oameni, probabil în numele lui Dumnezeu, în loc să-L slujim pe Dumnezeu? Pentru că, deşi acest om era Levit şi făcea activităţi religioase, el căuta un loc, un loc care să-i ofere stimă, acceptare, siguranţă, un loc în care ar fi putut fi un om distins în termenii valorilor ce erau importante pentru el. Tot ce făcuse el în trecut a fost să slujească în activităţi religioase, aşa că trebuia să aibă o slujbă religioasă, iar când a aflat că Mica avea un post, a fost foarte fericit.

A decis că merita zece sicli şi o cămaşă şi era gata să se vândă oricărui om care ar fi dat atât de mult. Dacă ar fi venit cineva şi ar fi dat mai mult, s-ar fi vândut acelei persoane. Însă el şi-a dat valoare şi a socotit că slujba şi activităţile sale religioase nu erau decât un mijloc pentru un scop, şi în mod similar, Dumnezeu era un mijloc pentru un scop.

Umanism

Acum, pentru a înţelege implicaţiile acestui lucru în secolul al XX-lea, trebuie să ne întoarcem cu 150 de ani în urmă, la un conflict care a atacat creştinismul, imediat după marile treziri din America prin Finney. După ce Duhul lui Dumnezeu a fost turnat într-un mod minunat peste anumite porţiuni din ţara noastră, a venit un atac direct asupra credinţei noastre în Europa, care se afla sub critica superioară. Darwin şi-a postulat teoria evoluţiei. Anumiţi filozofi au adaptat această teorie la filozofiile lor, iar teologii au aplicat-o la Scriptură. Aşadar, în jurul anului 1850 puteai marca deschiderea unui atac frontal asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Satan L-a atacat mereu cu subtilitate, dar atunci sosise vremea pentru un atac direct asupra Cărţii, asupra Bisericii. Voltaire a putut afirma că va ajunge să vadă Biblia doar o amintire, aşezată numai în muzee, fiind total distrusă de argumentele prezentate cu atâta putere împotriva ei.

Ei bine, care a fost efectul acestui lucru? Filozofia zilelor noastre a devenit umanismul, iar acest cuvânt îl putem defini astfel: umanismul este o afirmaţie filozofică ce declară că scopul tuturor lucrurilor este fericirea omului, că motivul existenţei este fericirea omului.

Conform umanismului, mântuirea nu este decât un mod de a avea cât mai multă fericire în viaţă. Dacă eşti influenţat de cineva ca Nietzsche care spune că singura satisfacţie reală în viaţă este puterea, şi că puterea este justificarea ei proprie – că, până la urmă, lumea este o junglă şi prin urmare, aceasta este la latitudinea omului care ar fi fericit să devină puternic prin orice mijloace pe care le poate folosi; pentru că numai în poziţia de ascendenţă, sau după cum am văzut, numai în adorarea lui Molech – poate fi un om fericit.

Acest lucru ar produce la timpul potrivit, un Hitler care ar lua filozofia lui Nietzsche drept principii de activitate, de acţionare şi drept călăuză, şi ar spune oamenilor săi că sunt meniţi să conducă lumea. Aşa că orice mijloace care pot fi folosite pentru a obţine lucrul acesta reprezintă salvarea noastră.

Altcineva se întoarce şi spune: „Ei bine, eu nu sunt de acord cu aceasta. Scopul vieţii este fericirea, şi fericirea nu vine ca urmare a autorităţii asupra oamenilor. Aceasta vine din experienţa senzuală.” Acesta este tipul de existenţialism ce caracterizează Franţa de astăzi, şi care a dat naştere la generaţia Beat (Beat Generation) în America şi la senzualitate vulgară în ţara noastră. Acest existenţialism spune că din moment ce omul este, în principal, un animal glandular ale cărui momente de extaz vin în urma folosirii glandelor sale, mântuirea constă pur şi simplu în găsirea mijlocului cel mai dezirabil pentru satisfacerea acestei părţi a unei persoane. Aşadar, acesta a devenit efectul umanismului – scopul întregii existenţe este fericirea omului.

Apoi, John Dewey, un filosof american care a influenţat educaţia, a fost în stare să convingă profesorii că nu există standarde absolute, iar copiii nu ar trebui să fie aduşi la un anumit standard şi că, scopul educaţiei este pur şi simplu, acela de a permite copilului să se manifeste, să-şi dezvolte aptitudinile şi să-şi găsească fericirea în faptul de a fi ceea ce vrea el să fie. Prin urmare, am avut anarhie culturală, când fiecare om făcea ce credea că este bine în ochii lui şi când nu era nici un Dumnezeu care să stăpânească este noi. Potrivit spuselor lor, Biblia fusese desconsiderată, dezaprobată şi respinsă. Dumnezeu fusese detronat – El nu exista. Nu avea o relaţie personală cu oamenii, în mod individual. Isus Hristos era fie un mit, fie doar un om – aşa învăţau ei; prin urmare, unicul scop al trăirii fericite este ca persoana să-şi stabilească standardele fericirii sale şi să le interpreteze.

Liberal, fundamentalist sau… nici unul?

Prin urmare, religia trebuia să existe deoarece mulţi oameni trăiau de pe urma ei; aşa că au fost nevoiţi să găsească o cale prin care să şi justifice traiul. Întorcându-ne la acea perioadă, în 1850 biserica s-a divizat în două grupuri. Primul grup era reprezentat de liberali, care au acceptat filozofia umanismului şi care au încercat să găsească o legătură spunând ceva de genul acesta generaţiei lor: „Nu ştim dacă există un cer. Nu ştim dacă există un iad. Dar ştim că trebuie să trăieşti 70 de ani. Şi ştim că poezia, gândurile înalte şi aspiraţiile nobile ne pot aduce multe beneficii. Aşadar, este important ca voi să veniţi la biserică duminică, pentru a putea citi poezie şi pentru a vă putea oferi câteva zicale scurte, axiome şi reguli după care să vă ghidaţi viaţa. Nu vă putem spune nimic despre ce se va întâmpla după moarte, dar iată ce vă vom spune: dacă veţi veni în fiecare săptămână, dacă veţi plăti, dacă veţi da o mână de ajutor şi veţi sta cu noi, vom pune arcuri la trăsurile voastre, iar călătoria voastră va fi mai confortabilă. Deci nu vă putem garanta nimic cu privire la ceea ce se va întâmpla după moarte, dar vă spunem că dacă veţi veni cu noi, vă vom face mai fericiţi atâta timp cât sunteţi în viaţă.”

Astfel, aceasta a devenit esenţa liberalismului. Nu trebuie decât să încerci să pui puţin zahăr în cafeaua amară a călătoriei şi să o îndulceşti pentru un timp. Atât a avut de spus.

Ei bine, filozofia acestei atmosfere este umanismul; scopul suprem al existenţei este fericirea omului.

Mai există şi un alt grup de oameni care s-au simţit ofensaţi de liberali. Aceştia sunt cei din care fac şi eu parte, fundamentaliştii, care spun: „Credem în insuflarea Scripturii. Credem în dumnezeirea lui Isus Hristos. Credem în existenţa iadului şi a raiului. Credem în moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Hristos.”

Amintiţi-vă că atmosfera este cea a umanismului, care afirmă că scopul suprem al existenţei este fericirea omului. Iar umanismul este ca duhoarea ce iese dintr-o groapă – pătrunde peste tot. Umanismul este ca o infecţie, ca o epidemie. Pur şi simplu se infiltrează peste tot. Aşadar nu a trecut mult timp până când fundamentaliştii s-au cunoscut între ei pe baza acestei mărturisiri de credinţă. Majoritatea dintre ei erau oameni care se întâlniseră cu Dumnezeu. Dar vedeţi voi, la scurt timp aceştia au spus: „Acestea sunt lucrurile care ne definesc ca fundamentalişti”, iar generaţia următoare a spus: „Acesta este modul prin care devenim fundamentalişti: Crede în insuflarea Scripturii! Crede în dumnezeirea lui Hristos! Crede în moartea, îngroparea şi învierea Lui! Şi astfel, devii fundamentalist.” Nu după mult timp, s-a ajuns la generaţia noastră în care planul de mântuire însemna să-ţi dai acordul intelectual la câteva principii de doctrină. Iar o persoană era considerată creştină dacă putea răspunde cu „Îhî” la vreo 4-5 întrebări. Şi dacă ştia unde să răspundă „Îhî”, cineva îl bătea uşor pe spate, îi strângea mana, îi zâmbea prietenos şi-l asigura: „Frate, eşti salvat.”

Aşadar, se ajunsese atât de jos încât mântuirea nu era decât un consimţământ dat la o formulă sau la un plan. Iar scopul mântuirii era fericirea omului, pentru că umanismul se infiltrase. Dacă ar fi să analizăm fundamentalismul în contrast cu liberalismul, care a apărut cu 100 de ani în urmă – nu spun date exacte – am putea observa următorul lucru: liberalii spun că scopul religiei este să facă omul fericit în timpul vieţii, iar fundamentaliştii spun că scopul religiei este să facă omul fericit după moarte. Dar, din nou, scopul religiei în totalitate era proclamat ca fiind fericirea omului.

Liberalii spun: „Prin schimbare socială şi ordine politică, vom elimina mahalalele, vom suprima alcoolismul şi vom rezolva problema viciilor şi a sărăciei. Vom aduce cerul pe pământ şi vă vom face fericiţi atâta timp cât sunteţi în viaţă. Nu ştim nimic din ce se va întâmpla după aceea, dar vrem să fiţi fericiţi cât trăiţi.” Au continuat să facă lucrul acesta doar ca să ajungă să sufere un şoc îngrozitor în Primul Război Mondial, iar în al doilea Război Mondial, să se clatine din temelii, deoarece păreau să se îndrepte cu repeziciune spre nicăieri.

Apoi, în mod similar, fundamentaliştii s-au dat pe aceeaşi lungime de undă cu umanismul, până acolo încât s-a ajuns la ceva de genul acesta: „Acceptă L pe Isus pentru a putea ajunge în cer. Doar nu vrei să mergi în iadul plin de flăcări, un loc dezgustător şi murdar, atâta timp cât există un cer minunat acolo sus. Vino la Isus, pentru a putea merge în cer.”

Iar chemarea poate deveni la fel de egoistă ca hotărârea câtorva oameni care stau într-o cafenea şi se hotărăsc să meargă să jefuiască o bancă, ca să obţină ceva pe nimic. Există o modalitate de a da o invitaţie păcătoşilor care, în urechile tuturor sună ca un complot de a lua câştigul de sâmbătă seară a unui proprietar de benzinărie, fără a lucra pentru el. Umanismul, cred eu, este infecţia cea mai dezastruoasă şi mortală din toate infecţiile filozofiei, care s-a furişat printre gratii şi s-a ridicat deasupra gropii iadului. S-a infiltrat atât de mult în religia noastră. Şi este într-un contrast total şi desăvârşit cu creştinismul! Din păcate, rareori este văzut.

Şi aici observăm că Mica vrea să aibă o capelă mică, un preot, vrea să aibă rugăciuni şi jertfe, pentru că „ştiu că Domnul îmi va face bine” (Judecători 17:13). Dar lucrul acesta e egoism! E păcat! Levitul trece pe acolo şi se nimereşte cum nu se poate mai bine, căci el îşi căuta un loc. Vrea 10 sicli, o cămaşă şi hrana de care are nevoie. Prin urmare, pentru ca el să poată avea ce-şi dorea şi Mica să aibă ce vroia, îl vând pe Dumnezeu pe zece sicli şi o cămaşă.

Aceasta e înşelăciunea secolelor!!! Este şi înşelăciunea în care trăim şi nu văd cum ar putea Dumnezeu să ne trezească, dacă nu ne întoarcem la creştinism, care este în contrast total şi direct cu umanismul urât mirositor care se săvârşeşte în generaţia noastră, în numele lui Hristos.

Mă tem că a ajuns aşa de subtil încât se infiltrează oriunde. Ce este acesta? Iată esenţa: acest postulat filozofic care afirmă că scopul existenţei este fericirea omului a fost într-un fel îmbrăcat cu termeni evanghelici şi cu doctrine biblice până când Dumnezeu… domneşte în cer pentru fericirea omului, Isus Hristos S-a întrupat pentru fericirea omului, îngerii există pentru fericirea omului… Toate lucrurile există pentru fericirea omului! Iar eu vă spun că acesta nu este creştinism!!

Oare nu este omul fericit? Şi nu a intenţionat Dumnezeu să facă omul fericit? Ba da. Dar acesta este produsul secundar, nu produsul primar!

Respect pentru viaţă

Albert Schweitzer, un om bun, foarte admirat de gânditorii nesiguri din zilele noastre, a trăit mulţi ani în Congo, Africa de est. Este un om sclipitor, filozof, doctor, muzician, compozitor. Dar nu ar trebui numit niciodată creştin. El nu-L priveşte pe Hristos ca având vreo relevanţă pentru filozofia sau viaţa lui. E umanist.

Sportul favorit al oficialilor guvernului belgian care erau buni trăgători, era împuşcarea crocodililor de pe puntea unui vas, pe râul Congo. Ţineau evidenţa cu ajutorul unei sfori înnodate în jurul ţevilor de puşcă, socotind numărul crocodililor ucişi. Schweitzer a fost pe drept îngrozit de sportul lor revoltător. A judecat lucrul acesta ca fiind o colosală risipă de viaţă. Din aceste experienţe, Schweitzer şi-a cules esenţa filozofiei sale, rezumată în aceste cuvinte: respect pentru viaţă. Viaţă de crocodil… viaţă de om… şi pentru alte feluri de viaţă. Dr. Schweitzer era atât de convins de respectul pentru viaţă încât nu îi plăcea să-şi sterilizeze instrumentele chirurgicale. Avea cel mai murdar cabinet medical din Africa. Bacteriile au viaţă şi nu trebuie distruse.

George Klein, un misionar veteran al Misiunii generale din Africa de Sud, locuia la aproximativ 90 de km de cabinetul doctorului Schweitzer. George era un organist realizat şi se ocupa şi cu reparatul orgilor. Dr. Schweitzer l-a rugat să vină la cabinet pentru a-i verifica orga stricată, ce-i fusese donată de un prieten din Germania. George s-a dus să-l vadă pe priceputul doctor.

−George, crezi că ai putea să-mi repari orga?

−O să încerc, a răspuns el.

George a ridicat placajul din spate şi, spre uimirea lui, a descoperit un cuib imens de gândaci de bucătărie. Cu o râvnă şi un entuziasm caracteristic, american, George a început să calce în picioare gândacii, ca să nu lase nici unul să scape. Doctorul şi-a ieşit din fire – părul îi stătea mai drept decât în ultima vreme – şi, din pricina mâniei, a strigat:

−Opreşte-te acum!

Şi George i-a spus:

−De ce? Ei îţi distrug orga.

Doctorul i-a răspuns:

−E în regulă. Ei n-au făcut decât să fie credincioşi naturii lor. Nu-i poţi omorî.

Apoi, unul din băieţi a intrat şi a spus:

−E în regulă, domule Klein.

Şi s-a apropiat foarte încet, i-a luat şi i-a pus într-un săculeţ, pe care l-a strâns la gură, iar apoi a dus gândacii în junglă şi le-a dat drumul.

Iată un om care a crezut în filozofia lui – respectul pentru viaţă; era total dedicat acesteia! Extrem de consecvent! Chiar şi când era vorba de un gândac sau un microb. Vedeţi? Acesta este umanism. Aceasta este consecvenţă. Vă întreb acum care este filozofia misiunilor? Care este filozofia evanghelizării? Care este filozofia unui creştin?

Dacă întrebaţi de ce m-am dus în Africa, vă voi răspunde că m-am dus, în primul rând, pentru a îmbunătăţi dreptatea lui Dumnezeu. Nu consideram că este drept ca cineva să se ducă în iad fără a avea măcar o şansă de a fi mântuit. Aşa că am plecat cu gândul de a oferi bieţilor păcătoşi o şansă de a merge în cer. Nu am exprimat acest lucru în multe cuvinte, dar dacă veţi analiza ceea ce tocmai v-am spus, ştiţi ce este acesta? Umanism. Eu pur şi simplu foloseam resursele lui Isus Hristos ca mijloc de a îmbunătăţi condiţiile umane de mizerie şi suferinţă.

Iar când am ajuns în Africa, mi-am dat seama că ei nu erau nişte bieţi păgâni neştiutori care alergau de colo-colo prin junglă, căutând pe cineva care să le spună cum să ajungă în cer. Erau monştri ai nelegiuirii!!! Trăiau într o sfidare absolută şi totală, având mai multă cunoştinţă despre Dumnezeu decât mi-aş fi imaginat eu vreodată!

Meritau Iadul!! Pentru că refuzau categoric să umble în lumina conştiinţei lor, a legii scrise în inima lor, în lumina mărturiei naturii şi a adevărului pe care-l cunoşteau! Când am aflat acest lucru, vă spun sincer că am fost atât de supărat pe Dumnezeu, încât odată I-am spus în rugăciune: „Ce mare lucru ai mai făcut pentru mine trimiţându-mă acolo pentru a ajunge la aceşti oameni care aşteptau să li se spună cum să ajungă în cer!!!” Când am ajuns acolo, am aflat că ei ştiau despre cer, dar nu vroiau să meargă acolo, că îşi iubeau păcatul şi vroiau să rămână în el.

M-am dus acolo motivat fiind de umanism. Văzusem fotografii cu leproşi, cu oameni loviţi de ulcer, fotografii cu înmormântări ale indigenilor şi nu am vrut ca semenii mei umani să sufere în iad pentru veşnicie, după o asemenea existenţă mizerabilă pe pământ. Dar tocmai acolo, în Africa, Dumnezeu a început să spargă acest înveliş al umanismului. În acea zi, stând în dormitor cu uşa încuiată, m-am luptat cu Dumnezeu. Pentru că aici am început să înţeleg că oamenii pe care-i credeam neştiutori şi doritori să afle cum să ajungă în cer, care spuneau: „Să vină cineva să ne înveţe”, de fapt nici măcar nu-şi făceau timp să vină să vorbească cu mine sau cu altcineva. Nu aveau nici un interes pentru Biblie sau pentru Hristos; îşi iubeau păcatul şi vroiau să meargă mai departe în el. Atunci, am ajuns în momentul în care am simţit că totul era o ipocrizie şi o batjocură; am simţit că fusesem înşelat. Şi am vrut să mă întorc acasă.

Acolo în dormitor, fiind singur, pe când Îi spuneam cu sinceritate lui Dumnezeu ceea ce simţeam în inima mea, mi s-a părut că L-am auzit spunând: „Într-adevăr, oare nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ? Păgânii sunt pierduţi şi vor merge în iad, nu din cauză că nu au auzit Evanghelia. Vor merge în iad pentru că sunt păcătoşi care-şi iubesc păcatul! Şi pentru că merită Iadul. Dar, Eu nu te-am trimis aici pentru ei, nu te-am trimis de dragul lor.”

Şi am auzit, mai clar ca niciodată, deşi nu era o voce fizică, ci ecoul adevărului tuturor veacurilor care-şi găsea calea către o inimă deschisă. L-am auzit pe Dumnezeu spunând inimii mele: „Nu te-am trimis în Africa de dragul păgânilor. Te-am trimis în Africa de dragul Meu. Ei merită Iadul! Dar Eu îi iubesc!!! Şi am îndurat agoniile iadului pentru ei!!! Nu te-am trimis acolo pentru ei!!! Te-am trimis acolo pentru Mine! Nu merit Eu răsplata suferinţelor Mele? Nu-i merit Eu pe cei pentru care am murit?”

Aceste cuvinte au transformat totul, au schimbat totul şi au îndreptat totul. Iar eu nu mai lucram pentru Mica, pentru zece sicli de argint şi o cămaşă, ci eram în slujba Dumnezeului adevărat. Mă aflam acolo nu de dragul păgânilor, ci de dragul Mântuitorului care a îndurat agoniile iadului pentru păgânii care le meritau. Lui I se cuvenea să-i aibă pe aceştia, căci murise pentru ei.

Înţelegeţi? Daţi-mi voie să rezum. Creştinismul spune: „Scopul întregii existenţe este slava lui Dumnezeu.” Umanismul spune: „Scopul întregii existenţe este fericirea omului.” Una din aceasta s-a născut în iad – zeificarea omului, iar cealaltă s-a născut în cer – glorificarea lui Dumnezeu. Una este reprezentată de Levitul care îl slujeşte pe Mica, iar cealaltă de o inimă nevrednică ce-L slujeşte pe Dumnezeul cel viu, deoarece aceasta este cea mai înaltă onoare din univers.

Dar tu?

Tu unde te găseşti? De ce te-ai pocăit? Aş vrea să mai văd oameni pocăindu-se în termeni biblici. George Whitefield a cunoscut lucrul acesta. Stătea pe strada Boston Common şi vorbea în faţa a 20 000 de oameni: „Ascultaţi păcătoşilor, voi sunteţi monştri, monştri ai nelegiuirii! Voi meritaţi iadul! Şi cea mai groaznică nelegiuire, este că, în timp ce săvârşeaţi nelegiuirea, nu aţi avut harul minunat de a vedea ce făceaţi.” Le-a spus: „Dacă nu veţi plânge pentru păcatele voastre şi pentru nelegiuirile voastre comise împotriva unui Dumnezeu sfânt, atunci George Whitefield va plânge pentru voi!” Omul acesta îşi întorcea capul şi apoi plângea cu suspine, ca un copil. De ce? Pentru că erau în pericolul iadului? Nu, ci pentru că ei erau monştri ai nelegiuirii, care nici măcar nu-şi văzuseră păcatul şi cărora nu le păsa de nelegiuirile lor.

Observaţi diferenţa? Observaţi diferenţa? Diferenţa este că cineva tremură, speriat că, în Iad va avea parte de suferinţă. Dar el nu şi-a simţit monstruozitatea vinovăţiei!!! Nu a simţit monstruozitatea nelegiuirilor lui!!! Nu a simţit insulta pe care a adus-o la adresa Dumnezeirii!!! El tremură doar pentru că pielea lui e pe cale de a fi pârlită. Îi este frică şi vă spun că, deşi teama face o treabă bună în a ne pregăti pentru har, nu trebuie să ne oprim la ea. Duhul Sfânt nu se opreşte la ea. Acesta e motivul pentru care oamenii nu-L pot primi pe Hristos într-un mod mântuitor, dacă nu s-au pocăit mai întâi. Şi nimeni nu se poate pocăi până când nu a fost convins. Convingerea este lucrarea Duhului Sfânt care-l ajută pe păcătos să vadă …că este un nelegiuit înaintea lui Dumnezeu, că merită toată mânia lui Dumnezeu. Şi că, dacă Dumnezeu l-ar trimite în cel mai adânc colţ al iadului pentru totdeauna şi pentru încă zece veşnicii, ar merita asta! Şi încă de o sută de ori mai mult. Pentru că el şi-a văzut nelegiuirile!

Predicatorii

Iată diferenţa dintre predicile secolului al XX lea şi cele ale lui John Wesley, din secolul al XVIII-lea. Wesley a fost un predicator al neprihănirii, care înălţa sfinţenia lui Dumnezeu în predicile sale de două sau trei ore, ţinute în aer liber. Zăbovea asupra Legii şi asupra lui Dumnezeu, asupra dreptăţii Lui şi a înţelepciunii cerinţelor Sale. Le descria păcătoşilor monstruozitatea nelegiuirilor lor, răzvrătirea lor făţişă, trădarea şi anarhia lor. Puterea lui Dumnezeu se cobora în aşa măsură peste congregaţie, încât oamenii cădeau la pământ, total inconştienţi! Avuseseră o revelaţie a sfinţeniei lui Dumnezeu şi văzuseră monstruozitatea păcatelor lor. Duhul lui Dumnezeu penetrase minţile şi inimile lor.

Astfel de lucruri s-au întâmplat şi în America, în secolul al XVIII-lea la Universitatea Yale pe vremea lui John Wesley Redfield.

Se ţineau întâlniri de evanghelizare în amfiteatrul Universităţii Yale. Poliţiştii care controlau mulţimile fuseseră avertizaţi să facă deosebirea între beţivii obişnuiţi, a căror răsuflare ce mirosea a alcool îi trăda (şi care erau închişi pentru beţie) şi cei care erau loviţi de Dumnezeu, diagnosticaţi ca având „boala lui Redfield”. Aceştia erau duşi într-un loc liniştit până când îşi veneau în fire. Vieţile erau transformate. Beţivii nu mai beau; oamenii violenţi se schimbau; cei imorali renunţau la imoralitatea lor. Hoţii se căiau şi dădeau înapoi ce furaseră. Bărbaţii şi femeile văzuseră sfinţenia lui Dumnezeu şi monstruozitatea păcatului lor. Duhul lui Dumnezeu îi făcea să cadă în inconştienţă din pricina greutăţii vinii lor. Cumva, în revărsarea puterii lui Dumnezeu, păcătoşii se pocăiau de păcatele lor, se întorceau la Hristos şi erau mântuiţi.

Diferenţa!

Dar era o diferenţă! Nu se încerca să se convingă un om bun că avea de-a face cu un Dumnezeu rău! Ci că oamenii răi meritau mânia unui Dumnezeu bun! Iar consecinţa acestui fapt era pocăinţa, care duce la credinţă şi la viaţă.

Dragi prieteni, există un singur motiv, un singur motiv pentru care un păcătos să se pocăiască şi acela este că Isus Hristos merită închinarea, adorarea, dragostea şi ascultarea inimii lui. Nu pentru că va merge în cer. Prietene drag, dacă singurul motiv pentru care te-ai pocăit a fost să scapi de iad, atunci nu eşti decât un levit care slujeşte pentru zece sicli şi o cămaşă! Atâta tot! Încerci să-L slujeşti pe Dumnezeu pentru că El îţi va face bine! Dar o inimă pocăită este una care a văzut ceva din imensitatea nelegiuirii de a se juca de-a dumnezeul şi de a refuza Dumnezeului drept şi neprihănit, închinarea şi ascultarea pe care le merită!

De ce trebuie să se pocăiască un păcătos? Pentru că Dumnezeu merită ascultarea şi dragostea pe care acesta a refuzat să I le dea. Nu pentru ca el să meargă în cer. Dacă singurul motiv pentru care se pocăieşte este ca să meargă în cer, atunci el doar încearcă să facă o înţelegere sau un târg cu Dumnezeu.

De ce trebuie ca un păcătos să renunţe la toate păcatele sale? De ce ar trebui provocat să facă asta? De ce trebuie să facă restituiri când vine la Hristos? Deoarece Dumnezeu merită ascultarea pe care o cere!!!

Am discutat cu oameni care nu aveau nici o siguranţă că păcatele le erau iertate. Ei vroiau să se simtă în siguranţă, înainte de a fi gata să se predea cu totul lui Hristos. Însă eu cred că singurii oameni despre care Dumnezeu mărturiseşte prin Duhul Său, şi care sunt născuţi din El, sunt aceia care, fie că o spun, fie că nu, vin la Isus Hristos şi spun ceva de felul acesta: „Doamne Isuse, Te voi asculta, Te voi iubi, Te voi sluji şi voi face ceea ce vrei Tu atâta timp cât trăiesc, chiar dacă voi merge în iad la sfârşitul călătoriei mele, doar pentru că Tu eşti vrednic să fii iubit, ascultat şi slujit, iar eu nu încerc să ajung la o înţelegere cu Tine!”

Observaţi diferenţa? Observaţi diferenţa dintre un Levit care slujeşte pentru zece sicli şi o cămaşă, sau un Mica ce construieşte o capelă pentru ca Dumnezeu să-i facă bine şi cineva care se pocăieşte pentru gloria lui Dumnezeu?

De ce trebuie să vină un om la cruce? De ce să îmbrăţişeze moartea împreună cu Hristos? De ce să meargă în identificare cu Hristos la cruce, în mormânt şi apoi să învieze? Vă voi spune eu de ce! Pentru că este singura cale prin care Dumnezeu poate să primească glorie dintr-o fiinţă umană!!! Dacă răspundeţi: pentru că acel om va avea parte de bucurie, pace, binecuvântare, propăşire sau faimă, nu sunteţi decât un Levit care slujeşte pentru zece sicli şi o cămaşă.

Dragă tinere, există un singur motiv pentru care să mergi la cruce. Şi acesta este faptul că, dacă tu nu ai ajuns la unire cu Hristos în moarte, îl jefuieşti pe Fiul lui Dumnezeu de slava pe care Şi-o poate lua din viaţa ta. Căci nici o făptură nu se va făli înaintea Sa. Şi până când nu înţelegi lucrarea de sfinţire a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, care te duce la unire cu Hristos în moarte, îngropare şi înviere, trebuie să slujeşti cu ceea ce ai, şi tot ce ai este sub sentinţa morţii: personalitate umană, natură umană, putere şi energie umană. Iar Dumnezeu nu va primi deloc glorie din acestea!

Aşa că motivul pentru a merge la cruce nu este acela că s-ar putea să ai biruinţă. Vei avea biruinţă. Motivul nu este că s-ar putea să ai bucurie. Vei avea bucurie. Însă motivul pentru ca tu să îmbrăţişezi crucea şi să stăruieşti până când ştii că poţi mărturisi împreună cu Pavel: Am fost răstignit (Galateni 2:20), nu este ceea ce poţi primi tu din asta, ci ceea ce El va primi, pentru gloria lui Dumnezeu.

În aceeaşi ordine de idei, de ce să stăruieşti să cunoşti plinătatea Duhului Sfânt? De ce să stăruieşti să cunoşti plinătatea lui Hristos? Îţi voi spune eu de ce. Deoarece singurul mod posibil prin care Isus Hristos va primi glorie dintr-o viaţă pe care El a răscumpărat-o cu sângele Său preţios, este atunci când El poate umple acea viaţă cu prezenţa Sa şi poate trăi în tine prin viaţa Sa.

Esenţa credinţei noastre nu stă în faptul că noi trebuie să ne facem datoria asemenea unui Levit care era angajat pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Nu, nu. Esenţa credinţei noastre stă în faptul că am ajuns în punctul în care am ştiut că nu puteam face nimic, şi tot ce am putut face a fost să ne aducem vasul şi să spunem: „Doamne Isuse, Tu va trebui să-l umpli. Şi tot ce se va face, va trebui făcut prin Tine şi pentru Tine.” Dar, oh, cunosc aşa de mulţi oameni care vor să cunoască plinătatea lui Dumnezeu, pentru a se folosi de Dumnezeu.

Puterea Duhului

Un tânăr predicator a venit la mine în Huntington, Virginia de Vest, şi mi-a spus:

−Frate Reidhead, am o biserică extraordinară. Am un program de şcoală duminicală minunat, o emisiune la un radio creştin, care prosperă. Dar simt o nevoie personală, şi o lipsă; am nevoie să fiu botezat cu Duhul Sfânt, am nevoie să fiu umplut cu Duhul. Şi cineva mi-a spus că Dumnezeu a făcut ceva pentru tine. Şi m-am gândit că ai putea să mă ajuţi.

M-am uitat la omul acesta, şi ştiţi cum arăta? Ca mine. Exact ca mine. Am văzut în el tot ce era şi în mine. Aţi crezut că urma să spun ca mine puţin mai înainte? Nu, ascultă, inimă dragă: dacă te-ai văzut vreodată pe tine însuţi, ştii că nu vei putea fi niciodată altceva decât ceea ce eşti. Pentru că în mine, în firea mea pământească, nu locuieşte nimic bun (Romani 7:18). Omul acesta arăta ca mine.

Era ca un tip de la volanul unui Cadillac, care spune celui de la benzinărie:

−Amice, fă-i plinul cu cel mai bun octan pe care-l ai.

Ei bine, aşa arăta – vroia putere pentru programele sale. Dumnezeu nu va fi un mijloc pentru scopurile niciunui om.

I-am răspuns:

−Îmi pare foarte rău, dar nu cred că te pot ajuta.

Şi m-a întrebat:

−De ce?

−Nu cred că eşti pregătit. Imaginează-te la volanul unui Cadillac. Mi-ai vorbit de programele tale, de radio, de şcoala ta duminicală şi de biserica ta. Te-ai descurcat minunat fără puterea Duhului Sfânt.

Un creştin chinez a fost întrebat când s-a întors înapoi în China:

−Ce te-a impresionat cel mai mult în America?

El a spus:

−Lucrurile extraordinare pe care americanii le pot realiza fără Dumnezeu. Iar el (tânărul predicator) realizase foarte multe, fără Dumnezeu. Acum, el vroia un fel de putere pentru a-şi putea împlini scopurile chiar şi mai departe.

I-am spus:

−Nu, nu. Tu stai la volan şi-I spui lui Dumnezeu: „Dă-mi putere să merg mai departe”, dar nu merge aşa; tu trebuie să te dai la o parte.

Dar îl cunoşteam pe acest nenorocit, pentru că mă cunoşteam pe mine. I-am spus:

−Nu, niciodată nu va merge aşa. Trebuie să treci pe bancheta din spate.

Şi îl puteam vedea cum se întinde şi apucă volanul. I-am spus:

−Nu, nu e suficient să stai pe bancheta din spate. Înainte ca Dumnezeu să facă ceva pentru tine, ştii ce trebuie să faci?

Iar el m-a întrebat:

−Ce?

−Trebuie să ieşi din maşină, să scoţi cheia din contact, să deschizi portbagajul, să înmânezi cheile Domnului Isus, să intri apoi în portbagaj, să îl închizi şi să şopteşti prin gaura cheii: „Doamne, umple-o Tu cu tot ceea ce vrei Tu şi condu Tu, de acum încolo depinde de Tine.”

Acesta este motivul pentru care mulţi oameni nu intră în plinătatea lui Hristos: vor să devină Leviţi cu 10 sicli de argint şi o cămaşă. L au slujit pe Mica, dar consideră că dacă ar avea puterea Duhului Sfânt, ar putea sluji seminţiei lui Dan.

Niciodată nu va merge aşa, niciodată. Există un singur motiv pentru care Dumnezeu are nevoie de tine, şi acesta este de a te aduce în punctul în care, în pocăinţă, să fii graţiat pentru gloria Lui. În biruinţă, să fii dus în punctul morţii, pentru ca El să poată domni. Şi în plinătate, Isus Hristos să poată trăi şi umbla în tine.

Atitudinea ta este aceea a Domnului Însuşi care a spus: Nu pot face nimic de la Mine însumi (Ioan 8:28). Nu pot să vorbesc de la mine. Nu fac planuri pentru mine. Singurul motiv pentru care exist este slava lui Dumnezeu în Isus Hristos.

Dacă v-aş spune: „Veniţi să primiţi mântuirea pentru a ajunge în cer; veniţi la cruce pentru a avea bucurie şi biruinţă; veniţi să primiţi plinătatea Duhului ca să fiţi satisfăcuţi”, aş cădea în capcana umanismului.

Prietene drag, dacă eşti aici fără Hristos, vino la Isus Hristos şi slujeşte-L cât vei trăi, chiar dacă vei merge în iad la sfârşit, pentru că El este vrednic!

Prietene creştin, te îndemn să vii la cruce, şi să I te alături, unindu-te cu El în moarte, şi să experimentezi tot ce înseamnă moartea faţă de sine, pentru ca El să primească slavă. Dragă creştine, dacă nu cunoşti plinătatea Duhului Sfânt, vino şi adu ţi trupul ca o jertfă vie şi lasă-L să te umple pentru ca El să-Şi împlinească în tine pe deplin scopul pentru care a venit şi să-Şi ia slava din viaţa ta.

Nu este vorba de ceea ce vei obţine tu din Dumnezeu, ci de ceea ce El va obţine din tine.

Haideţi să punem capăt odată pentru totdeauna, creştinismului utilitarist care-L consideră pe Dumnezeu un mijloc, în loc de un scop glorios – după cum este El. Haideţi să demisionăm, haideţi să-i spunem lui Mica că am terminat-o. Nu vom mai fi preoţii lui care slujesc pentru zece sicli şi o cămaşă. Haideţi să-i spunem seminţiei lui Dan că am terminat-o. Şi haideţi să venim şi să ne prosternăm la picioarele Fiului lui Dumnezeu, străpuns de cuie, şi să-I spunem că Îl vom asculta, Îl vom iubi şi Îl vom sluji atâta timp cât trăim pentru că El este vrednic!

Mielul care a fost junghiat

Spre sfârşitul anilor 1700, doi tineri moravieni au auzit despre o insulă din Indiile Occidentale, unde un proprietar ateu britanic avea între două şi trei mii de sclavi. Proprietarul acesta a spus: „Pe insula mea nu va sta niciodată vreun predicator sau preot. Dacă e naufragiat, îl vom ţine separat într-o casă până ce va trebui să plece, dar niciodată nu va vorbi vreunuia dintre noi despre Dumnezeu. M-am săturat de toată absurditatea asta.” Trei mii de sclavi din junglele Africii au fost aduşi pe o insulă din Atlantic, unde trebuiau să trăiască şi să moară fără a auzi de Hristos.

Aceşti tineri, care aveau puţin peste 20 de ani, au auzit de starea lor nenorocită. Şi-au vândut trupurile acestui colonist britanic, pentru preţul standard care se dă pe un sclav de sex masculin, şi au folosit banii primiţi pe vânzarea lor pentru a cumpăra trecerea în Indiile Occidentale. Acest colonist ateu mizerabil nici măcar nu îi transporta. Moravienii din Herrenhut au venit să i vadă pe aceşti doi tineri plecând, care urmau să nu se mai întoarcă vreodată, întrucât se vânduseră unei vieţi întregi de sclavie. Ca membri ai comunităţii de sclavi, aveau să poarte mărturie – în calitate de creştini – dragostei lui Dumnezeu.

Familiile lor erau emoţionate şi plângeau. În timp ce vasul era purtat de maree şi depărtarea se mărea, se întrebau: Este înţeleaptă jertfa lor extremă? Este necesară? Cablurile au fost aruncate şi înfăşurate pe piloni. Cei doi tineri au observat distanţa ce se mărea. S-au prins de braţe, şi-au ridicat mâinile şi au strigat peste depărtarea mereu crescândă:

−Fie ca Mielul care a fost junghiat să primească răsplata suferinţelor Sale!

Aceasta a devenit chemarea misiunilor moraviene. Şi acesta este unicul nostru motiv pentru care existăm… pentru ca Mielul care a fost junghiat să primească răsplata suferinţelor Sale. Amin.

Scris de
Paris Reidhead

Zeitgeist – pentru medicii stomatologi

2009-05-14T09:38:00.001+03:00

Unul dintre sfaturile de bun simţ ale lui Petre Ţuţea era ca tot ce ne spune ştiinţa să folosim ca pe periuţa de dinţi, adică nimic să nu ne facă să rămânem cu gura căscată. Tot ce nu reuşesc medicii când intră cu polizorul în măselele noastre de minte, au reuşit câţiva americani de bine care ne-au mai prezentat un episod din filmul „Codul da Vinci, Mormântul lui Isus, Maria Magdalena soţie şi Evanghelia după Iuda”.

Filmul e previzibil aşa cum e Die Hard – câştigă uşor eroul.

E evoluţionist – începe cu un parameci şi se încheie cu maimuţa Bush. Parameciul face băiţă în mocirla instituţiilor religioase, ca bihorenii la Techirghiol, iar regizorul Peter Joseph spune răspicat şi teologic „Nu ştiu ce este Dumnezeu, dar ştiu ce nu este”, lucru care e o minciună întrucât două minute mai târziu îşi aduce aminte că „Dumnezeu te iubeşte şi are nevoie de banii tăi”. Creştinismul e o poveste romană creată cu scop politic. Biblia e acuzată de plagiat şi zice că Isus s-a născut pe 25 decembrie (chiar unde scrie?), iar Isus nu-i decât Horus. Noi ştim că ziua de 25 decembrie, care s-a întâmplat să fie ziua de naştere a lui Mithra, a fost aleasă ca zi de naştere a lui Hristos după Sinodul de la Niceea din 325, dar cu ce suntem noi de vină că bravii noştri episcopi le-au suprapus nefericit?

Nu mă apuc la ceartă cu partea aferentă intrării avioanelor în turnuri, nici de politicile bancare, dar ca profesor ce am predat câţiva ani de zile Istoria religiilor, nu pot fi decât consternat de numărul mare de inexactităţi atunci când e vorba de Horus şi compania. Astfel, în dezacord total cu Zeitgeist, Horus NU s-a născut din virgina Isis Mary şi NU a fost o stea în Est care i-a călăuzit naşterea. Steaua NU a fost urmată de trei magi. La 12 ani Horus NU era un copil învăţător, la 30 de ani NU a fost botezat de Anap (inexistent la egipteni), NU a avut 12 apostoli, NU a avut nume de „Păstorul cel Bun” şi „Mielul lui Dumnezeu”, NU a fost trădat de Thypon (nici pe el nu l-am găsit pe la egipteni), NU a fost crucificat, NU a fost îngropat şi NU a înviat după trei zile.

Am găsit 128 de inexactităţi în 14 minute. E un record şi pentru americanii cei mai inventivi. Le readuc aminte americanilor că Mircea Eliade NU s-a născut în America şi NU a mâncat la Mc.Donald’s şi pentru că tot am vorbit de Mircea Eliade, studiaţi „Dicţionarul religiilor” scris de el şi Culianu (Humanitas 1993) precum şi volumul 1 din „Istoria ideilor şi credinţelor religioase” şi veţi vedea fabulaţiile din Zeitgeist.

Nu-i interesează pe realizatori adevărul, ci doar creştinismul să piară. Ultimele imagini din Zeitgeist Adendum sunt cu unul ce dă cu crucea de pământ.

Un film făcut de panteişti New Age ce potrivesc un puzzle cu pumnul, folosind efecte de stand-up comedy cu râsete şi ironii ieftine, având ca documentaţie serioasă zodiacul difuzat la radio, sminteşte pe creştinii ce au peştele pus pe maşină şi nu ştiu ce reprezintă.

Istoria nu se prezintă cu copy – paste şi nici cu cut. Adevărul e dincolo de hamburgeri, iar gnosticismul nu-i nou. Atacul nereuşit asupra creştinismului dus de 2000 de ani arată că Cel ce l-a fondat are ultimul cuvânt. Îl vom uita repede pe Peter Joseph, dar nu şi pe analfabetul apostol Petru.

Ca şi „Codul da Vinci” sau „Evanghelia după Iuda”, nici Zeitgeist nu are soluţii. Întoarcerea la natură şi mâncatul de buruieni e Ev Mediu, nu renaştere spirituală.

Şi, ca să încheiem tot într-o notă medicală, am ajuns la concluzia că, deşi Zeitgeist se poate elibera fără prescripţie medicală, produce efecte laxative asupra spiritului.

V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa

Resurse pentru Evanghelizare

2009-04-29T12:15:00.003+03:00

Prin Harul lui Dumnezeu va pun la dispozitie cateva materiale pentru cei dorinci sa fie marturie in lumea aceasta si vor sa fie ascultatori de porunca Domnului Iisus de a merge in toata lumea si a spune Evanghelia la orice faptura.

Atentie!!! Materialele sunt gratuite doar in formatul respectiv si cu scopul de inaintare a Evangheliei. Orice reproducere sau stocare a lor in vederea obtinerii de castig este ilegala

1. Mai intai am pus la dispozitie un material foarte bun destinat celor care s-au intors de curand la Domnul, si nu numai. Este o incurajare si reamintire a anumitor principii si pentru cei care sunt mai vechi pe calea stramta a Domnului Iisus. Puteti downloada materialul de aici:
10 principii pentru noii crestini

2. Un ghid scurt despre cum sa vestesti Evanghelia prietenilor, colegilor si chiar necunoscutilor. Acest ghid este biblic si urmeaza modelul Domnului Iisus Hrostos.
Ghid de evanghelizare biblica

3. Ray Comfort, cunoscut evanghelist, a scris despre autorul acestei carti, Mark Cahill, urmatoarele: "Daca vei cauta cuvantul "zel" in dictionar, vei gasi acolo numele lui Mark Cahill. El este singurul om de pe pamant care ma face sa ma simt caldicel. Daca vrei cu adevarat sa Il slujesti pe Dumnezeu cu mai multa pasiune, deschide paginile acestei carti si incalzeste-te de la carbunii ei fierbinti". Cartile lui le puteti descarca de aici:
"La doar o bataie de inima" - Mark Cahill
"Singurul lucru ce nu-l poti face in rai" - Mark Cahill

Ce reprezinta Pastele pentru romani?

2009-04-21T21:25:00.000+03:00

Ce reprezinta Pastele pentru romani? from Claudiu Stefu on Vimeo.

Despre ce inseamna Pastele cu Razvan - IOR2 (Bucuresti)

2009-04-21T21:24:00.002+03:00

Despre ce inseamna Pastele cu Florin - IOR2 (Bucuresti)

2009-04-21T21:23:00.001+03:00

Fii sincer

2009-04-13T21:20:00.003+03:00

Despre viata dupa moarte cu Tony - Obor ,Bucuresti - Calea Maestrului

2009-04-03T10:42:00.003+03:00

Iesi din zona de comfort

2009-03-31T13:05:00.003+03:00

Oamenii mor, unii merg in foc pentru o vesnicie, altii (si sunt foate putini) primesc cununi in cer.

Daca vrei sa faci ceva, dar nu stii cum, iti este frica, si crezi ca esti slab in privinta asta... esti bun pentru ca Dumnezeu sa te foloseasca. Daca ai dorinta sincera te vei ruga, daca te vei ruga El iti va raspunde si te va folosi in vestirea mai departe catre 97% din poporul roman care inca nu sunt mantuiti.

Intreaba-te care ti-e scopul principal in viata.

Dumnezeu m-a mantuit, aveam o mica dorinta pentru a spune Evanghelia, era un mic foc care abia palpaia. M-am rugat ca Dumnezeu sa inflacareze dorinta mea mica... si a facut-o, si inca vreau sa arda si mai tare sple slava Lui. Aveam dorinta dar nu stiam prea bine ce trebuie sa vestesc, El m-a invatat, m-am rugat ca Dumnezeu sa trimita pe cineva ca sa vad cum se face, El este credincios si drept si a trimis pe cineva. Acum mi-a dat o cale... tot slab sunt si parca Satan lupta mai tare ca niciodata sa ma doboare, m-a doborat si m-am ridicat, dar acum stiu de ce lupta cu atata inversunare impotriva mea. Si totul a pornit de la o mica dorinta...slaba care abea fumega....

Cred ca Dumnezeu lucreaza cu cine are o slaba dorinta....

Vrei? Esti slab si crezi ca nu poti face nimic? Esti calificat pentru a fi un ambasador al cerului.

"Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi lucrurile slabe, ca să le facă de ruşine pe cele tari."
(1 Corinteni 1:27)

Daca nu esti slab, poti sa devii unul. Nu mai trai tu, si nu iti mai iubi viata ta.... da-o Lui Hristos.

Dumnezeu nu dispretuieste o inima sincera.

El este Eroul meu !

2009-03-24T15:20:00.001+02:00

The Bible says my King is the King of the Jews.

He’s the King of Israel.

He’s the King of righteousness.

He’s the King of the ages.

He’s the King of Heaven.

He’s the King of glory.

He’s the King of kings, and He’s the Lord of lords.

That’s my King. I wonder…Do you know Him?

My King is a sovereign King.

No means of measure can define his limitless love.

He’s enduringly strong.

He’s entirely sincere.

He’s eternally steadfast.

He’s immortally graceful.

He’s imperially powerful.

He’s impartially merciful.Do you know Him?

He’s the greatest phenomenon that has ever crossed the horizon of this world.

He’s God’s Son.

He’s the sinner’s Savior.

He’s the peak of civilization.

He’s unparalleled.

He’s unprecedented.

He is the loftiest idea in literature.

He’s the highest personality in philosophy.

He’s the fundamental doctrine of true theology.

He’s the only one qualified to be an all-sufficient Savior.

I wonder if you know Him today.

He supplies strength for the weak.

He’s available for the tempted and the tried.

He sympathizes and He saves.

He strengthens and sustains.

He guards and He guides.

He heals the sick.

He cleanses the lepers.

He forgives sinners.

He discharges debtors.

He delivers the captives.

He defends the feeble.

He blesses the young.

He serves the unfortunate.

He regards the aged.

He rewards the diligent, and He beautifies the meager.

I wonder if you know Him.

He’s the key to knowledge.

He’s the wellspring of wisdom.

He’s the doorway of deliverance.

He’s the pathway of peace.

He’s the roadway of righteousness.

He’s the highway of holiness.

He’s the gateway of glory. Do you know Him?

Well, His light is matchless.

His goodness is limitless.

His mercy is everlasting.

His love never changes.

His word is enough.

His grace is sufficient.

His reign is righteous, and His yoke is easy and His burden is light.

I wish I could describe Him to you.

Yes, He’s indescribable.

He’s incomprehensible.

He’s invincible.

He’s irresistible.

You can’t get Him out of your mind.

You can’t get Him off of your head.

You can’t outlive Him, and you can’t live without Him.

Well, the Pharisees couldn’t stand Him but they found out they couldn’t stop Him.

Pilate couldn’t find any fault in Him.

Herod couldn’t kill Him.

Death couldn’t handle Him, and the grave couldn’t hold Him.

I wonder if you know Him.

Nu vrei sa fie si Dumnezeul tau??

Vladimir Pustan - Totul sau nimic (Betel-Bucuresti), video

2009-03-18T23:07:00.000+02:00

Un alt fel de interviu cu Dumnezeu

2009-03-16T16:51:00.000+02:00

Un alt fel de interviu cu Dumnezeu

View more presentations from cllau_st.

Un scop pierdut. O Evanghelie pierduta.

2009-03-02T10:24:00.005+02:00

As dori sa va uitati prin Bisericile crestine evanghelice unde v-a pus Dumnezeu pe fiecare si sa imi spuneti cati dintre tinerii din jurul vostru au fost nascuti si crescuti in familii crestine evanghelice si cati sunt din familii necrestine, adica tineri care nu au trait intr-un mediu crestin evanghelic, dar care au aflat adevarul si prin Evanghelie au fost nascuti din nou? Sau cati dintre voi ati fost crescuti in familii crestine si ati avut intotdeauna Cuvantul Lui Dumnezeu aproape de voi?

Ce constatati? Multi dintre crestinii din Romania sunt crestini "din tata in fiu". Rar gaesti cate un ratacit care a venit la adunare pentru ca l-a chemat vecinu' "ca la noi e frumos si se canta".

Alta intrebare este, cati dintre tinerii nascuti in familii crestine constientizeaza lucrarea Lui Isus la cruce? Cati dintre ei cunosc adevarata valoare a Harului Lui Dumnezeu? Cati dintre ei se considera pacatosi?

1. Scopul principal al Bisericii, acela de a vesti Evanghelia pacatosilor, a fost uitat (desi multi predica din Matei cap. 28 - marea trimitere). In schimb programele Bisericilor au fost umplute cu "lauda si inchinare", predicile despre evanghelizare nu sunt puse in practica de catre membrii bisericilor si nici nu au cum, pentru ca ar trebui ca cel care predica sa le arate practic cum se face, asa cum a facut-o Domnul Isus si i-a invatat pe ucenici. Noi suntem ca niste pescari care facem tot felul de conferinte despre cum sa fim mai eficienti in prnderea pestilor, ce fel de momeala trebuie sa folosim, ce fel de carlige, ce fel de undite... si tot discutand, uitam sa mergem sa mai pescuim.

2. Nu se mai stie ce inseamna Evanghelia. Stau de vorba cu tineri care chiar au dorinta sa vesteasca Crucea celor din jur. Folosesc termenul de Evanghelie in discutii, dar daca ii intreb ce inseamna Evanghelia... nu stiu sa imi raspunda concret ci o descriu in termeni foarte largi. Evanghelia este o veste buna. Domnul Isus cand si-a inceput propovaduirea a spus: "S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie." In concluzie trebuie sa te pocaiesti ca sa crezi Vestea Buna. Dar daca nu te consideri pacatos, atunci de ce sa te pocaiesti?

Deci trebuie sa existe pacate (toti au pcatuit) ca sa ai de ce sa te pocaiesti (adica sa iti para rau si sa te intorci din ele) si apoi sa crezi Vestea Buna.

Omul trebuie sa isi dea seama ca este pacatos si ca nu este bun. Oare trebuie sa il conving eu, sa il fac sa spuna cu gura ca este pacatos desi in inima lui nu simte asta? NU!!!!

PACATUL. In Gradina Eden Dumnezeu le-a spus lui Adam si Evei "sa nu" manance din pomul din mijocul gradinii. Ei au incalcat ceea ce Dumnezeu a spus si asta i-a facut sa pacatuiasca. Deci pacatul este o incalcare a ceea ce spune Dumnezeu sa nu faci. Sau sa nu faci ceea ce El iti spune sa faci. Este o neascultare de El.

Dumnezeu si-a revelat caracterul sau in Cele 10 porunci , ele sunt precedate de cuvintele "sa nu"..faci sau "sa" ...faci. Standardul la care trebuie sa ne ridicam noi oamenii este Legea sfanta si desavarsita a Lui Dumnezeu. Cele zece porunci sunt ca o oglinda, ne uitam in ea si vedem cat suntem de pacatosi. Domnul Isus a venit si a intarit Legea (a spus ca ai comis adulter in inima chiar daca doar te-ai uitat la o femeie si ai poftit-o, ai dorit-o sexual, nu trebuie neaparat sa infaptuiesti aceasta).

Oare dupa care standard trebuie aratam noi oamenilor ca sunt pacatosi? Al nostru? Al oamenilor din lume? Raspunsul este Legea lui Dumnezeu, Romani 3:19 - "Stim insa ca tot ce spune Legea spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea Lui Dumnezeu".

Acum ca ei au ramas goi si descoperiti inaintea lui Dumnezeu ce pot sa faca decat sa spuna ca sunt vinovati? singura alternativa este sa se POCAIASCA.

Dupa ce omul pacatos ajunge la cunostinta ca este pacatos si vinovat inaintea Lui Dumnezeu poti sa ii dai VESTEA BUNA , acum chiar va fi o veste buna pentru El. Isus Hristos a fost pedepsit de Dumnezeu in locul lui si el nu trebuie sa mai plateasca nimic, este liber de pacate, dar acum trebuie sa se increada in jerfa lui Isus la cruce si va fi mantuit. Chiar si moartea pe cruce a Domnului Isus va avea sens pentru omul pacatos.

Charles Spurgeon, asa-numitul print al predicatorilor, a spus: "Nu ai nici o dorinta ca toti cei din jurul tau sa fie mantuiti ? Atunci nici tu nu esti mantuit. Fii sigur de asta !"

Invata alaturi de noi cum sa folosesti modelul exemplar al Domnului Iisus Hristos si al apostolilor in predicarea Evangheliei !

Invata sa folosesti principiul "Legea pentru cei mandri, Harul pentru cei smeriti" asa cum a fost utilizat de-a lungul veacurilor de crestini ca Spurgeon, John Wesley. Nu te lasa influentat de tendinta actuala de a dilua mesajul Evangheliei pentru a-l face mai acceptat de audienta !

Martin Luther a spus: "Satan, dumnezeul tuturor minciunilor si amagirilor, da nastere zi de zi la noi si noi secte. Ultima dintre acestea, la care nu m-as fi asteptat si nici nu as fi banuit macar ca ar putea sa apara, este o secta uriasa care invata ca oamenii nu trebuie sa fie ingroziti de Lege, ci doar delicat mangaiati cu harul lui Hristos"

Mai jos sunt doua link-uri cu niste brosuri foarte bune si de folos pentru cine vrea sa vesteasca Evanghelia si sa fie un ucenic al Domnului Isus.

Ghid scurt de evanghelizare biblica, il puteti descarca gratuit in format ".pdf" de aici

Manifest pentru pocainta scris de fratele Paul Dan il puteti descarca aici

A facut Dumnezeu ceva pentru tine? - Parc IOR (Bucuresti)

2009-02-21T13:48:00.002+02:00

Rom 1:19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
Rom 1:20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
Rom 1:21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
Rom 1:22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
Rom 1:23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
Rom 1:24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
Rom 1:25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

M-am "pocait" ca sa duc o viata buna ...

2009-02-20T09:27:00.004+02:00

Auzim asta cam tot timpul chiar de la predicatori foarte populari. Viata de crestin este o viata imbelsugata... de placere .... de lux. Nu este asa?

Evanghelia are putere...

2009-02-08T22:32:00.002+02:00

Partea a I-a

Partea II-a

Biblia, cartea Romani 10:9-17

(9)Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

(10)Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

(11)după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”

(12)În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.

(13)Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

(14)Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

(15)Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

(16)Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”

(17)Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

John Piper - Fii curajos, presedinte Barack Obama

2009-02-04T00:17:00.002+02:00

(Luk 1:41) Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.

Puteti gasi mai multe despre avort aici:
http://caleamaestrului.arhibuild.ro/?page_id=118

Pe ce se bazeaza "credinta" ATEILOR

2009-01-31T21:51:00.004+02:00

Un clip foarte bun despre ceea ce cred ateii. Pentu cine cunoaste engleza.

Spitalul Sfintei Cruci

2009-01-21T10:08:00.002+02:00

de Charles Spurgeon (traducere Ministerul Afacerilor Eterne)

“Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide” (Matei 7:7)

Cu totii stim de existenta în Anglia a unui loc unde oricarui trecator i se ofera gratuit o bucata de paine, daca cere acest lucru. Oricine ar fi acel trecator, tot ceea ce trebuie sa faca este sa bata la usa Spitalului Sfintei Cruci, si i se va oferi gratuit o bucata de paine. Iisus Hristos a iubit atat de mult pe pacatosi incat a construit Spitalul Sfintei Cruci, asa incat oricand un pacatos este infometat, trebuie doar sa bata la usa spitalului si foamea ii va fi potolita.

Dar El nu s-a oprit aici, ci a facut mult mai mult bine; astfel, El a dotat Spitalul Crucii si cu o baie, astfel incat oricand un suflet este negru si murdar, tot ce va trebui sa faca este sa mearga acolo si el va fi spalat. Sursa de apa este mereu abundenta si intotdeauna eficienta. Nu a existat niciodata vreun pacatos care sa intre in acea baie si petele murdariei sale sa nu ii fie indepartate. Toate pacatele care erau odinioara stacojii si rosii, murdare, au disparut, iar pacatosul a devenit astfel mai alb decat zapada.

Si ca si cum nu ar fi fost suficient atat, Spitalul Crucii mai are si o garderoba. Iar pacatosul care face o cerere semnand ca un simplu pacatos, poate fi imbracat aici din cap pana in picioare. Si daca doreste sa fie un soldat, el ar putea sa obtina nu doar imbracaminte pentru portul obisnuit, ci si armura care sa il acopere din talpa pana la coroana de pe cap. Si daca cere o spada, ii va fi data, alaturi de un scut.

Nimic din ceea ce este bun pentru el nu ii va fi refuzat. El va primi protectie pentru intreaga lui viata, si va mosteni vesnic o comoara glorioasa, mostenire pe care o primeste cand intra in bucuria Domnului sau.

Daca toate acestea pot fi obtinute doar batand la usa harului, o, suflete, bate tare in aceasta zi, si cere lucruri mari de la Domnul tau generos. Nu parasi tronul harului pana cand toate cererile tale au fost aduse inaintea Domnului, si pana cand prin credinta ai dobandit promisiunea linistitoare ca ele vor fi implinite. Atunci cand te invita Iisus, nu este loc de amanare din cauza timiditatii. Cand Iisus promite, nu este loc de necredinta care sa te impiedice. Cand astfel de binecuvantari se pot obtine, nu este loc de o inima rece care sa te tina pe loc.

Sursa: Spurgeon - Morning and Evening.

Te consideri o persoana buna?

2009-01-14T16:37:00.003+02:00

Majoritatea oamenilor pe care ii intrebi daca se considera o persoana buna iti vor raspunde afirmativ. Oare este adevarat? Toti oamenii sunt asa de buni precum cred?

De ce te consideri o persoana buna?

pai...

- incerc sa ma port cum trebuie cu toti oamenii

- nu am dat in cap la nimeni

- le mai dau bani si la cersetori

- cateodata ma duc la Biserica

Romani 3:23 Cãci toti au pãcãtuit, si sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu.

Romani 3:10 dupã cum este scris: Nu este nici un om neprihãnit, niciunul mãcar.
11 Nu este nici unul care sã aibã pricepere. Nu este nici unul care sã caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Asadar, nimeni nu este bun oricat s-ar justifica.

Dar, cum as putea eu demonstra ca un om nu este bun? Pentru ca el imi tot pune in fata o multime de fapte bune pe care le face.

Intraba-l daca a mintit vreodata, daca a furat vreodata (nu conteaza marimea lucrului furat), intraba-l daca s-a uitat la o femeie ca s-o pofteasca (Matei 5:28), intreaba-l daca a luat Numele lui Dumnezeu in desert.

De ce ii pui intrebarile acestea?

Romani 3:19 stim însã cã tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gurã sã fie astupatã, si toatã lumea sã fie gãsitã vinovatã înaintea lui Dumnezeu.

Toti oamenii trebuie sa fie gasiti vinovati inaintea lui Dumnezeu, iar Legea are aceasta functie impreuna cu Duhul Sfant!

Mai inainte de a le da Harul, mai inainte de a le da leacul vindecator pentru pacatele lor adica moartea Domnului Isus pe cruce, trebuie ca pacatul lor sa fie scos la lumina de Legea desavarsita a lui Dumnezeu.

Constiinta lor lucreaza impreuna cu Legea pentru convingerea de pacatul lor:

Romani 2:15 si ei dovedesc cã lucrarea Legii este scrisã în inimile lor; fiindcã despre lucrarea aceasta mãrturiseste cugetul lor si gîndurile lor, cari sau se învinovãtesc sau se desvinovãtesc între ele.

Dupa ce au fost convinsi de pacatul lor dati-le leacul. Spuneti-le ca exista o scapare pentru a nu fi pedepsit pentru pacatele lor.

Spuneti-le ca Isus a luat pedeapsa pentru pacatele lor.

Atunci moartea si invierea Domnului Isus va capata sens pentru ei.

Toate aceste lucruri ce vi le-am spus nu sunt straine de Scriptura, ele se gasesc pe paginile ei. Este chiar modul in care Domnul nostru Isus Hristos a abordat un pacatos. Cercetati dialogul Domnului Isus cu tanarul bogat din Marcu 10:17-22 si veti vedea.

10 semne ale unui crestin adevarat

2009-01-14T11:03:00.002+02:00

"V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesinica" (1Ioan 5:13)

Iata 10 semne ale crestinismului autentic, preluate din prima epistola a lui Ioan.

Daca esti unul dintre cei care considera ca este un credincios autentic, un crestin adevarat, atunci ar trebui sa satisfaci conditiile de mai jos. Atentie! Acestea sunt semnele ca esti deja un credincios autentic, iar straduinta legalista de a face aceste lucrari in afara harului mantuitor al lui Dumnezeu nu te va duce decat la a falimenta sau la mandrie spirituala. Asadar, daca esti credincios autentic, atunci:

1. Ai partasie cu fratii de credinta - “Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Iisus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat” (1Ioan 1:7)

2. Iti recunosti starea de pacat in detaliile ei - “Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi” (1Ioan 1:8)

3. Esti implinitor al poruncilor lui Dumnezeu - “Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Il cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este in el” (1Ioan 2:3-4)

4. Nu iubesti lumea - “Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El” (1Ioan 2:15)

5. Stii cine este Iisus Hristos (anume ca este Dumnezeu) - “Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal” (1Ioan 2:23)

6. Astepti cu nerabdare revenirea Domnului Hristos - “Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat inca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este.” (1Ioan 3:2)

7. Nu practici pacatul (nu te afli intr-o viata de pacat continuu, ci abandonezi pacatele pe masura ca Duhul Sfant ti le descopera) - “Cine pacatuieste, este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau.” (1Ioan 3:8-10)

8. Iti iubesti fratii de credinta, fiind gata de orice sacrificiu pentru ei - “Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati. Cine nu iubeste pe fratele sau, ramane in moarte. Oricine uraste pe fratele sau, este un ucigas; si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el. Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ce El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati.” (1Ioan 3:14-16)

9. Iubesti predicarea, invatatura si auzirea Cuvantului lui Dumnezeu, Biblia - “Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu, ne asculta; cine nu este din Dumnezeu, nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem duhul adevarului si duhul ratacirii.” (1Ioan 4:6)

10. Il marturisesti altora pe Domnul Iisus Hristos - “Cine va marturisi ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane in el, si el in Dumnezeu” (1Ioan 4:15)

"Open-air preaching" cu Tim Conway si alti tineri zelosi pentru Evanghelie. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie!!!

2009-01-12T12:07:00.003+02:00

Este Evanghelia reala pentru tine?

2009-01-07T22:21:00.003+02:00

Nu am pus acest video aici ca sa arat ce descoperire am facut. Nu il pun aici ca sa spun ca eu fac ceea ce spune acest om aici si vreau sa va motivez pe voi. Nu! L-am pus in primul rand pentru mine si l-am adus mai aproape de voi, pentru ca ma face sa imi dau seama ce este Iadul, ce inseamna sa nu fii mantuit, ce inseamna sa nu vestesc Evanghelia. Si este vai de mine daca nu o fac.

Dumnezeu sa imi dea putere si sa ne dea la toti ca sa vestim Evanghelia. Si sa nu ne fie greu sa ardem mandria...si teama de a fi respinsi, teama de a parea ciudati daca vestim Evanghelia, nebunia Crucii pentru cei ce sunt pe calea pierzarii.

Doamne ai mila!

Colind, Craciun, Ce-ati vazut Pastori - Adi Gliga

2008-12-23T11:19:00.000+02:00

Cadoul de Craciun - "este mai bine sa dai decat sa primesti"

2008-12-19T16:23:00.001+02:00

Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta de la fratele sau. In seara de ajun, cand a coborat din biroul sau sa-si ia masina parcata in fata cladirii, a vazut cum un pusti de vreo sapte ani se invartea cu ochii mari in jurul masinii sale.
"Este masina dv. domnule?", a intrebat el. Paul a inclinat capul afirmativ. "Fratele meu mi-a dat-o cadou de Craciun". Baiatul ramase nauc. "Vreti sa spuneti ca fratele dv. v-a dat-o asa...gratis?...fara sa platiti nimic? Domnule! As vrea..." Baiatul ezita. "Desigur" se gandi Paul, "stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sa aiba si el un frate bogat ca mine." Dar ceea ce spuse apoi pustiul il facu pe Paul sa ramana cu gura cascata: " As vrea sa pot fi si eu un astfel de frate!"

Paul se uita cu uimire la baietelul din fata lui si manat de un impuls interior, ii zise: "N-ai vrea sa te duc putin cu masina mea?" Cum sa nu! Tare mi-ar placea!" Dupa un raid prin cartier, baiatul se intoarse spre Paul. Ochii ii sclipeau de emotie. "Domnule n-ati vrea sa treceti prin fata casei noastre?" Paul zambi. Stia ce dorea baiatul. Voia sa le arate vecinilor ca soseste acasa cu o masina mare, nou-nouta.

"Vreti sa opriti aici? Langa treptele acelea , va rog!"Urca apoi scarile in fuga. Dupa cateva momente il auzi cum revine. De data aceasta, insa, nu se mai grabea. Ducea in bratele sale un fratior mai mic, handicapat. Il aseza cu atentie pe ultima treapta si arata cu mana spre masina lui Paul. "Vezi Johnny? Asta e masina, exact cum ti-am spus sus. Fratele lui i-a dat-o cadou de Craciun si nu l-a costat nici un cent. Intr-o zi am sa-ti dau si eu una exact la fel ca asta... si ai sa vezi de unul singur ce lucruri extraordinare de Craciun sunt in toate vitrinele din oras."

Paul s-a dat jos din masina. L-a luat in bratele sale pe micutul olog, l-a asezat langa el pe scaunul din fata. Cu ochii sclipind de bucurie, fratele lui mai mare s-a asezat langa el si toti trei au inceput o calatorie de neuitat prin orasul impodobit de Craciun. In seara aceea de ajun, Paul a inteles pentru prima data ce a vrut Isus sa spuna cand a afirmat ca "este mai bine sa dai decat sa primesti..."

O intrebare de un milion de euro!!!

2008-12-17T17:53:00.001+02:00

Vei merge tu in rai? Iata un test rapid. Ai spus vreodata o minciuna? Ai furat vreodata ceva ori ai folosit numele lui Dumnezeu in desert (intr-o injuratura sau in expresii care dezonoreaza numele Lui Dumnezeu)?Domnul Iisus a spus: "Orisicine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui." Ai preacurvit in inima ta? Vei fi vinovat in ziua Judecatii? Daca ai facut aceste lucruri, Dumnezeu te vede ca un mincinos, hot, hulitor, preacurvar. Biblia ne avertizeaza ca, daca esti vinovat, vei ajunge in iad. Aceasta nu este voia lui Dumnezeu. Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau sa sufere si sa moara pe cruce pentru tine. Domnul Iisus a luat pedeapsa ta asupra Lui. "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." A inviat din morti si a invins moartea. Te rog pocaieste-te (intoarce-te din pacat) astazi si crede in Domnul Iisus si Dumnezeu iti va da viata vesnica. Apoi citeste Biblia zilnic si implineste ce scrie acolo.

La Betleem colo-n jos

2008-12-17T17:48:00.001+02:00

Dumitru Cornilescu - Cum m-am intors la Dumnezeu

2008-12-11T14:29:00.004+02:00

Despre traducerea Bibliei

Eram la seminar şi învăţam pentru a deveni preot. Nu ştiam ce înseamnă să ai un Mântuitor personal. Dintr-o pornire lăuntrică îl iubeam fără să-L cunosc.

Câteodată mă gândeam la viitoarea mea slujbă, dar nu puteam vedea cum va fi. într-o zi am primit de la directorul seminarului un catalog cu foarte multe cărţi religioase din străinătate. Am rămas uimit când am văzut atât de multe cărţi creştine, întrucât pe vremea aceea, la noi în ţară, erau foarte puţine.

Am început să comand aceste cărţi şi să le citesc. Pe când le citeam, am aflat că toate vorbeau despre o viaţă creştină deosebită, cu totul diferită de viaţa religioasă de la noi. Ideea unei astfel de vieţi mă înflăcăra din ce în ce mai mult şi îmi ziceam mereu: „Asta are să fie slujba mea când mă voi face preot: să fac cunoscut poporului nostru această viaţă”. Dar cum?

Nu m-am mulţumit să aştept până mă fac preot. Am început încă din seminar să traduc câteva capitole din aceste cărţi; uneori chiar cărţi întregi, şi să le trimit spre publicare aproape la toate revistele religioase din ţară. Mă aşteptam să văd viaţa despre care îmi vorbeau ele. Dar viaţa nu venea.

Când eram la Universitate, din economiile mele şi banii pe care-i primeam ca pedagog la seminar şi cântăreţ la biserică, am început să tipăresc câteva din aceste capitole si chiar cărţi si tractate, şi să le împart prin ţară. Dar cu toată această lucrare, viaţa pe care o aşteptam nu venea.

Mă miram si ziceam: “Ciudat lucru! Sunt aceleaşi cărţi, aceleaşi gânduri: de ce nu vine aceeaşi viaţă despre care vorbesc ele?” Am început să mă gândesc mai temeinic şi să citesc cărţile cu mai multă atenţie. Cu prilejul acesta, am băgat de seamă că toate cărţile vorbeau de o singură carte: Biblia, în ele se spune că fiecare trebuie să aibă Biblia, s-o citească zilnic şi s-o trăiască. “Hm, îmi ziceam eu, iată un lucru pe care nici eu nu-l fac. Asta trebuie să fie pricina pentru care viaţa zăboveşte să vină”. Am început să citesc Biblia în fiecare zi dar - după câteva zile - Biblia nu-mi mai plăcea. Aveam înaintea mea o traducere aşa de proastă că n-o puteam înţelege. Mă miram cum de putea cineva să laude Biblia aşa de mult, când eu nu găseam nimic demn de laudă în ea. Dar când am început s-o citesc într-o altă limbă, am înţeles-o şi mi-a plăcut.

“Hei, mi-am zis eu, dacă e ca poporul nostru să capete viaţa creştină prin Biblie, trebuie să aibă o traducere pe care s-o înţeleagă. Dacă eu nu înţeleg traducerea de faţă, cum vor putea s-o înţeleagă ei?!”

Atunci am început să mă gândesc să fac o altă traducere. Am început să traduc Evanghelia după Matei pentru mine. Dar greutatea era cu ce să o tipăreşti? Nu puteam să mă gândesc să tipăresc Biblia cu economiile mele, fiindcă era prea mare, în acelaşi timp, tipăream mereu cărţi mai mici, apoi am tipărit un calendar cu gânduri creştine pentru fiecare zi. Cineva a trimis acest calendar doamnei C., care era la Geneva. Era ceva nou la noi în ţară. Dânsa mi-a scris apoi cu privire la el. Când a venit în ţară, m-a rugat să vin s-o văd. Am vorbit despre lucrarea mea, i-am spus că mă gândesc să fac o nouă traducere a Bibliei: “Tocmai acesta este şi gândul meu”, mi-a răspuns dânsa.

Avea o sumă de bani, pe care o consacrase Domnului tocmai pentru acest scop: răspândirea Bibliei în ţară.

Aşa că s-a bucurat când a văzut că eu sunt gata să fac o altă traducere. Acum tiparul era asigurat, deci m-am apucat imediat de lucru.

Întoarcerea mea

Pe când lucram la traducerea Noului Testament, a trebuit să caut fiecare cuvânt în greceşte, într-un dicţionar, ca să-i văd înţelesul. Şi pe când făceam lucrul acesta, m-am trezit cu totul cu alte păreri despre lucrurile cele mai obişnuite. De pildă, când am văzut că Biblia vorbeşte aşa de mult despre păcat, m-am gândit că păcatul trebuie să fie ceva grozav înaintea lui Dumnezeu, dacă El vorbeşte atât de mult despre păcat. Negreşit, totdeauna am crezut că păcatul trebuie să fie ceva foarte rău înaintea lui Dumnezeu, dar dacă m-ar fi întrebat cineva:

- Ce este păcat?
I-aş fi răspuns:

- Dacă omori pe cineva, ai făcut un păcat.

- Cine e un păcătos?

- Ucigaşul e un păcătos si locul lui este la închisoare.

Dar când am citit că „oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii” (Matei 5.22), am rămas uimit, fiindcă ştiam că toţi se mânie în fiecare zi. Dacă ai de a face cu persoane supărăcioase, nu poţi altfel decât să te superi. Şi dacă toţi se supără, nu se poate ca lucrul acesta să fie aşa de grav. N-am putut să pricep versetul acesta şi am trecut mai departe. Când am ajuns la versetul din epistola către Romani, care spune că: “Toţi au păcătuit”, nu am putut fi de acord cu el, fiindcă ziceam:”Eu cunosc foarte multe persoane care n-au omorât niciodată pe nimeni şi nu sunt în închisoare. Nu pot pricepe de ce spune Biblia că toţi au păcătuit. Dacă nu cunosc pe alţii, măcar mă cunosc pe mine însumi. Eu n-am omorât pe nimeni, n-am fost în închisoare, aşa că nu pot spune că sunt un păcătos”. N-am putut înţelege nici versetul acesta, l-am lăsat şi am trecut mai departe.

Când am ajuns la celălalt verset: ,Nu este nici un om neprihănit. Nu este nici un om care să facă binele…” m-am înfuriat puţin pe locul acesta., Asta n-o pot crede”, mi-am zis eu. “Fiindcă eu cunosc multe persoane care au făcut multe lucruri bune. Şi dacă nu cunosc pe alţii, mă cunosc pe mine. Am făcut o mulţime de lucruri bune, împărţind broşuri, dând ceva bani pentru Dumnezeu şi aşa mai departe. Şi acum ce fac? Fac o foarte frumoasă lucrare: traduc Biblia în limba poporului meu. Dar atunci de ce spune Biblia că “nu e niciunul care face binele”, când eu văd că este cel puţin unul… sunt eu însumi.” N-am putut pricepe şi am mers mai departe. Când am venit la un alt verset din epistola către Romani, care spune că: “Plata păcatului este moartea”, am zâmbit şi am zis: “E cu putinţă să crezi asemenea lucruri, fiindcă toată lumea moare: fie buni, fie răi. Ce fel de plată a păcatului e aceea dacă fiecare o capătă?” Aşa că nici asta n-am înţeles-o şi am mers mai departe.

Când am ajuns la versetul din Apocalipsa 20.14 care vorbeşte despre a “doua moarte”, adică iazul de foc, mi-am zis: .Asta-i moartea ca plată a păcatului. Dar asta-i ceva groaznic. Aş vrea să ştiu cine e acolo în iazul de foc”. Si, când am văzut că în iazul cu foc sunt ucigaşii (Apocalipsa 20.8), mi-am zis: “Foarte bine, ucigaşii trebuie să fie acolo, pentru că sunt mai păcătoşi”. Apoi am cercetat mai îndeaproape tot versetul ca să văd cine mai e acolo. Si, spre marea mea uimire,, am descoperit că acolo sunt şi mincinoşii.

“Cum” mi-am zis eu, e minciuna un păcat aşa de mare ca să fie pedepsită cu aceeaşi pedeapsă ca uciderea? Doar orice om spune minciuni în fiecare zi. Si nu numai una, ci multe si de felurite soiuri: minciuni de afaceri, minciuni de nevoie, minciuni de linguşire, minciuni de politeţe, etc. Şi dacă e aşa, mi-aduc aminte că şi eu am spus o mulţime de minciuni în viaţa mea. De pildă, când eşti acasă şi vine cineva pe la tine şi tu nu vrei să te vadă, spui că nu eşti acasă. Asta înseamnă o minciună.” Aşa că acum m-am încredinţat de-a-binelea că eram un păcătos. Dar nu numai un păcătos, ci un păcătos osândit, care mergea spre iazul cu foc. Atunci a început să-mi fie frică si îmi ziceam mereu: “Nu vreau să mă duc acolo în ruptul capului”.

Nu cunoşteam însă calea mântuirii. Nu ştiam ce să fac ca să nu merg în iazul cu foc. Am cercetat mai departe. Când am ajuns la versetul acela din epistola către Romani, care spune că: „toţi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată”, am zâmbit şi am zis: “Ce ciudat! Cartea asta e plină de lucruri care se bat cap în cap. Până acum am văzut că toţi sunt păcătoşi, osândiţi să meargă în foc şi acum deodată iată-i pe toţi “socotiţi neprihăniţi fără plată». Care e deosebirea?” Şi, citind mai cu luare aminte versetul acesta, am văzut că era şi e o deosebire.

Da, “socotiţi neprihăniţi fără plată”, dar prin credinţa în sângele lui Isus Hristos, pe care Dumnezeu L-a dat ca jertfă de ispăşire pentru păcate. “A”, mi-am zis, “Domnul Isus a murit pentru păcate. E adevărat?” învăţasem la şcoală că el a murit pentru păcatele întregii lumi (l Ioan 2.2). “Dar la ce-mi foloseşte mie lucrul acesta, când eu sunt un păcătos şi păcatele mele nu sunt iertate? Dar, dacă a murit pentru păcatele întregii lumi”, mi-am zis eu, “a murit pentru păcatele mele, fiindcă şi eu sunt unul din lume”. Oricum ar fi, văd din cartea aceasta că este o iertare a păcatelor, că Domnul Hristos a murit şi pentru mine, deci iertarea aceasta e şi pentru păcatele mele. Slavă Domnului! Dacă voi zice lui Dumnezeu: “Doamne, eu nu cunosc decât cartea aceasta. Tu ai zis că e Cuvântul Tău. Eu am citit în ea că Domnul Hristos a murit pentru mine, am luat iertarea pentru mine. Dacă mă vei osândi, nu-i vina mea, fiindcă am crezut ce spune Cuvântul Tău.” Şi aşa am luat pentru mine iertarea păcatelor.

Acesta a fost cel dintâi pas. Al doilea pas a fost când am descoperit că n-aveam un Mântuitor mort, ci un Mântuitor viu, cu care puteam intra • în legătură. El a murit pentru păcatele noastre, dar a şi înviat ca să ne facă neprihăniţi. Si acum e un Mântuitor viu. “Bun”, mi-am zis, “tocmai asta e ce-mi trebuia, îmi place să am o persoană vie, căreia să-i pot vorbi”. Dar cea mai mare bucurie a mea a fost când am descoperit că El este nu numai un Prieten viu, căruia îi pot vorbi, ci că în Mântuitorul cel viu am puterea să birui păcatul, pentru că El a frânt puterea vrăjmaşului prin învierea Lui. Dacă lucrul acesta e adevărat, vreau să-l iau pentru mine însumi, fiindcă nu mai vreau să trăiesc în păcatul care a omorât pe Mântuitorul meu.

Eu îmi închipuiam că păcatul face parte din firea noastră, că nu puteam altfel, că trebuie să păcătuim. Ce bucuros am fost când am descoperit că există o astfel de putere care biruie păcatul. Astfel L-am luat ca Mântuitor viu al meu. Cel din urmă pas a fost când am descoperit că El e şi Domn. Domn înseamnă stăpân. El e stăpân, iar noi suntem robi. Noi nu mai suntem ai noştri, ci suntem ai Lui cu tot ce avem şi cu tot ce suntem. Când am văzut că apostolul Pavel era un rob al lui Isus Hristos, am zis: “dacă apostolul Pavel era un rob, cu atât mai mult trebuie să fiu eu rob.” Si aşa L-am luat ca Domn si Stăpân al meu, care n-are decât să poruncească, iar eu să ascult. Şi ce Domn si Stăpân minunat e El, căci te poţi încrede deplin în El.

Aşa m-am întors la Dumnezeu. Acum ştiam că eram născut din nou, un copil al lui Dumnezeu. Ştiam că de acum trebuia ca toate să se înnoiască în viaţa cea nouă. Şi cel dintâi lucru pe care ar trebui să-l înnoiesc a fost traducerea Bibliei, la care lucram. Căci îmi ziceam: “Traducerea de până acum e făcută de omul cel vechi. Eu sunt un om nou şi trebuie să am o nouă traducere făcută de omul cel nou. Am început traducerea din nou, dar acum nu mai citeam Biblia cu întrebările de mai înainte, când ziceam: Se poate? Să fie adevărat? etc., ci cu alte întrebări, şi anume: Am eu ce spune cartea aceasta? Sunt eu ce spune ea? Dacă nu, de ce nu sunt şi de ce n-am? Dacă da, slavă Domnului!

O întărire şi un început

Acum greutatea era că eram singura persoană care începuse o viaţă nouă în felul acesta. Citisem si alte cărţi care întăreau cele de mai sus. Dar erau… cărţi. Aşa că am început să mă gândesc: “viaţa asta e foarte frumoasă, dar cine ştie dacă nu e numai o închipuire a mea, fiindcă am căpătat-o numai prin citirea şi cercetarea Bibliei!” Dar acum fiecare verset mi se înfăţişa într-o lumină nouă. Şi versetul acesta din Filipeni 4 mi-a venit în minte: “In orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri”. “Doamne”, am zis eu, “nu pot să spun că sunt un necredincios. Cred orice lucru din Cuvântul Tău, dar nu ştiu dacă sunt pe calea cea bună. însă dacă îmi dai prilej să văd un alt suflet venind la Tine, în acelaşi fel, voi fi deplin încredinţat că sunt pe calea cea bună.”

M-am rugat. După trei luni, m-am pomenit, într-o dimineaţă, cu doi tineri de la Şcoala Militară din Botoşani care m-au întrebat cum pot să fie pregătiţi pentru moarte. “Fiindcă”, ziceau ei, “trebuie să plecăm în curând pe front şi cine ştie dacă nu vom muri! Şi trebuie să spunem adevărul că nu suntem gata de moarte. Dumneavoastră ca preot trebuie să ştiţi cum poate fi cineva pregătit pentru moarte”,,Da”, am zis eu, „bine că aţi venit acum, fiindcă dacă aţi fi venit acum trei luni, n-aş fi putut să vă răspund la această întrebare. Domnul Hristos a murit pentru păcatele voastre şi, dacă luaţi pentru voi acest fapt şi vă daţi viaţa şi inima în mâna Lui, aveţi iertarea păcatelor chiar în această clipă. Iar dacă vă duceţi pe front si muriţi, Mântuitorul vă aşteaptă să vă primească la El. Dar dacă vă veţi întoarce, veţi avea de făcut ceva pentru el şi anume să spuneţi şi altora cum pot fi pregătiţi pentru moarte”. S-au bucurat de această veste. Au primit-o îndată şi s-au întors la cazarmă, spunând celorlalţi că sunt mântuiţi şi că păcatele le sunt iertate. Unii i-au luat în râs, alţii doreau să mai audă despre aşa ceva. Duminica următoare, au mai venit cu alţii si le-am spus adevărul si lor. Unii din ei s-au hotărât pentru Domnul şi, după câtăva vreme, era un număr destul de mare de suflete, cu care petreceam fiecare duminică după masă împreună, de la ora două până pe la nouă seara.

Aveam mult timp la dispoziţie, aşa că am simţit nevoia unei schimbări. Fiindcă toţi eram tineri, ne-ar fi plăcut să cântăm, dar nu ştiam ce să cântăm. Cântece din lume nu puteam cânta, iar cântări creştineşti nu aveam nici una. Dar, printre cărţile pe care le comandasem, la început, era şi o carte de cântări. M-am uitat prin ea şi am văzut că erau foarte frumoase Într-adevăr. Păcat că erau în altă limbă, nu în româneşte.

Acum însă obişnuiam să mă duc la Mântuitorul cu toate problemele şi i-am zis: “Mântuitorule, vezi în ce greutate mă aflu. Eu nu sunt un mare muzicant, dar Tu poţi să-mi dai putere să traduc câteva cântări”. M-am rugat astfel mai multă vreme, apoi am încercat, şi, după multă trudă, am tradus o cântare şi apoi altele, în duminica următoare, când au venit tinerii la mine, le-am spus că toate trebuie să se înnoiască în viaţa cea nouă, chiar şi cântarea. Ca urmare, am început să le cânt cântarea pe care o tradusesem. Le-a plăcut foarte mult şi, la ultima strofă, au început toţi să cânte. Am cântat timp de o oră, încât au învăţat cântarea pe dinafară, apoi s-au întors la cazarmă si au cântat-o şi acolo. Mulţi din camarazii lor au început să zică: .Asta-i frumos, aceştia se duc şi petrec cu muzică duminica. Trebuie să ne ducem si noi la petrecere”. Au venit să petreacă şi mulţi dintre ei s-au hotărât pentru Domnul. Aşa a fost începutul.

Câteva fapte izbitoare au făcut să se întindă mişcarea.

Una dintre ele a fost întoarcerea la Dumnezeu a unui necredincios. Era un tânăr cult, dar care nu credea în nimic. Prietenii noştri, la început, doreau să-l facă si pe el să vină să audă Evanghelia, dar el nu voia. Unul dintre cei care s-au hotărât pentru Dumnezeu s-a îmbolnăvit. Doctorul i-a spus să mănânce miere, dar miere nu se găsea în oraş în timpul războiului. El şi-a adus aminte că la mine mâncase miere la ceai. A rugat pe prietenul lui necredincios să vină la mine şi să-i aducă puţină miere. Necredinciosul nu voia să vină, căci zicea: “Omul acela îşi are părerile lui, eu le am pe ale mele, si nu vreau să mă cert cu el”. Dar prietenul lui i-a zis: „Dacă tu n-aduci vorba de credinţă, el nu începe”. “A, dacă e aşa”, a zis el în cele din urmă, “am să mă duc”.

A venit, şi a mai luat un alt prieten cu el. “Fiindcă” zicea el, “cine ştie, poate că ajungem la ceartă din cauza părerilor noastre deosebite si măcar să fim noi doi, iar el unul”. Când au venit, am început să vorbim despre toate: cum e vremea, cum merge războiul, etc., dar nici vorbă despre credinţă. Prietenul lui, care nu ştia nimic despre hotărârea camaradului său, şi-a zis: “Suntem în casa unui preot. Vorbim despre toate, numai despre religie nu. Nu este frumos. Trebuie să vorbim puţin şi despre credinţă, chiar dacă nu credem”. Şi a început să spună că “acum lumea nu mai crede în nimic”. Fără îndoială, m-am folosit de prilejul acesta si am început să vorbesc despre Evanghelie. Necredinciosul s-a supărat foc. A început să-mi spună o mulţime de lucruri neplăcute.

Eu am aşteptat până s-a liniştit şi apoi am început să vorbesc despre Mântuitorul. El a ascultat foarte liniştit şi, la urmă, a zis doar atât: “De ce nu ni se spun astfel de lucruri la şcoală?” “Pentru că”, am zis eu, “n-au trecut prin ele şi nu le au”. Lui îi plăcea să citească. I-am dat o carte şi l-am rugat să vină duminica viitoare şi să-mi spună dacă i-a plăcut.

în duminica viitoare, când a venit, l-am întrebat despre carte. A spus că i-a plăcut foarte mult şi că tot ce a găsit în ea era foarte adevărat. „Dacă e adevărat”, i-am zis eu “trebuie să iei o hotărâre”. “Am şi luat-o”, a răspuns el. “Ce hotărâre?” l-am întrebat eu nerăbdător. „M-am hotărât pentru Domnul Hristos”. Ce bucurie pe noi, mai ales că el avea oarecare trecere printre tovarăşii lui, ca unul care era citit. El, prin pilda lui, a adus şi pe alţii.

Aveam si un foarte bun muzician, care a pregătit un cor. Intr-o zi, el era la carceră si citea o carte despre rugăciune. Un prieten al lui l-a văzut si a început să râdă de el. Apoi, a zis:”Dacă este adevărat că prin rugăciune se poate face atât de mult, roagă-te ca diseară pe la ora şase să-mi dea drumul din carceră şi să mă duc la Iaşi. Atunci am să mă întorc si eu la Domnul”. Muzicianul şi-a zis: De ce n-ar putea face Dumnezeu lucrul acesta? Doar este spre slava lui”. Apoi a zis prietenului său:”Dorinţa ţi se va împlini”. Apoi s-a retras pentru câteva minute, s-a rugat într-un colţ şi a început să citească mai departe.

Spre marea mirare a celorlalţi, pe la şase seara, a venit un soldat si a zis: “L. e liber si are ordin să plece îndată la Iaşi”. Ce răsunet a avut această întâmplare în cazarmă! Fiecare a ştiut de ea. Duminica viitoare, si mai mulţi au venit să audă vestea Evangheliei. Aşa a început mişcarea

Lucrul la o şcoala normală

Când s-a terminat războiul, doi dintre cei întorşi la Dumnezeu datorită întâlnirilor noastre duminicale au fost nevoiţi să se ducă la şcoala normală de la B. să-şi finalizeze studiile ca să se facă învăţători. Simţeau că trebuie să facă şi acolo ceva pentru Domnul, dar nu vedeau ce. Nu puteau nici să predice, nici să vorbească prea mult cu colegii lor despre Domnul Isus. Erau într-o mare încurcătură.

Puteau însă să se roage. S-au hotărât să se ducă pe malul râului, în pădure, si să se roage. Au spus Domnului cam aşa: “Doamne, Tu ştii că noi nu putem să predicăm şi nu putem vorbi prea mult colegilor despre Tine. Dar Tu cunoşti sufletele din şcoala aceasta şi nevoia lor de un Mântuitor. Te rugăm să faci pe cei ce sunt frământaţi de gândul mântuirii să vină la adunarea noastră . Noi nu vrem să vorbim nimănui si nu chemăm pe nimeni”. Aşa au şi făcut. După patru zile, a venit la ei un coleg şi le-a zis: “Am băgat de seamă că în fiecare seară voi vă duceţi în pădure. Puteţi să-mi spuneţi şi mie ce faceţi acolo?” Cei doi au rămas cam încurcaţi, dar au spus: „Ce facem noi poate nu ţi-o plăcea”. “Ce anume?” a întrebat el. “Ei, ne rugăm şi noi”. “Tocmai de asta am nevoie şi eu”, a zis el.”Cam bănuiam eu aşa ceva. Vreţi să mă lăsaţi să vin şi eu cu voi?” „Cu siguranţă!” a fost răspunsul celorlalţi. Ce bucurie a fost pe ei când au văzut că rugăciunea lor fusese ascultată aşa de curând. Acesta a fost începutul. Apoi au venit şi alţii, aşa că, după o vreme, erau destul de mulţi cei care se duceau frecvent si se rugau.

Mulţi dintre ei s-au întors la Domnul numai venind la această adunare de rugăciune. Fără îndoială, n-au mai putut rămâne ascunşi acum. Colegii lor au auzit. Unora le-a plăcut, altora nu. Se înţelege, nu prea le plăcea să se lase de păcat. Aşa că a început, ca de obicei, o mică prigonire.

Câţiva colegi neântorşi la Domnul s-au hotărât într-o seară să se ducă după ei la adunarea de rugăciune si să arunce cu pietre în ei. Credincioşii au auzit, dar au luat hotărârea să se ducă fără teamă, ca de obicei. S-au dus si au început să se roage. Apoi au venit cei neântorşi la Domnul cu pietre în mâini. Cel ce se ruga i-a văzut venind si a început să spună în rugăciunea lui: „Şi acum, Doamne, ai milă de cei ce vin cu gânduri rele împotriva noastră şi atinge-le inima”. Deodată cel care era în fruntea cetei a aruncat şapca şi pietrele jos, şi a îngenuncheat şi el, mişcat de cuvintele rugăciunii pe care o auzise. Toţi ceilalţi au făcut la fel. Astfel i-a izbăvit Domnul şi au avut o foarte bună adunare de rugăciune în seara aceea. După două luni, au isprăvit şcoala şi a trebuit să plece. S-au despărţit la gară, după o foarte frumoasă adunare de rugăciune pe care au avut-o pe marginea râului pe o lună frumoasă, înainte de venirea trenului, trenul care avea să-i împrăştie în lungul si în latul ţării.

Iată încă o întâmplare din viaţa lor. Unul dintre aceştia, necredinciosul de care am vorbit la început, care era un bun creştin acum, era foarte sărac pentru că războiul abia se terminase, înainte de izbucnirea războiului, unul dintre prietenii lui i-a lăsat ca moştenire, în caz de moarte, un cufăr cu cămăşi pe care le-a dat spre păstrare unui alt prieten care locuia prin apropiere. Proprietarul cămăşilor murise, iar tânărul era acum stăpân pe ele. Gândul la aceste cămăşi a pus aşa de mult stăpânire pe el, încât nu putea să mai vadă sau să se mai gândească la altceva decât la cămăşi. Se gândea bietul om ce bine are să fie când are să pună mâna pe ele! Dar în curând şi-a dat seama că gândul la cămăşi era gata să ia locul Mântuitorului. Atunci a luat o hotărâre bărbătească. S-a dus la prietenul lui, a luat cufărul cu toate cămăşile acelea frumoase şi a venit pe marginea râului. A desfăcut cufărul şi a început să arunce în apă toate cămăşile una câte una, numai ca să scape de gândul grozav care pusese stăpânire pe el. “Şi astfel”, zicea el, “am fost slobod. Mi-am căpătat iar pacea tulburată de cămăşi. Era mai bine să fiu slobod şi cu Mântuitorul decât cu cămăşile şi fără Mântuitorul. Din clipa aceea viaţa mea a fost plină de bucurie şi putere. Mai târziu Domnul mi-a dat alte cămăşi în locul celor pe care le pierdusem pentru El”.

Întoarcerea unui preot şi lucrarea Sa

Cam pe vremea aceea a trebuit să mă duc la Bucureşti ca să-mi tipăresc traducerea. Acolo aveam un prieten preot. Era văduv. După moartea soţiei sale, îl frământa mult gândul să aducă suflete la Domnul Hristos. Dar nu ştia cum. El auzise despre întoarcerea mea şi despre lucrarea începută. Eram în corespondenţă. I-am scris câte ceva, dar n-a înţeles nimic. Când am venit la Bucureşti, l-am văzut si am început să stăm de vorbă asupra Evangheliei. Nu putea pricepe că el, preot cum se cade şi dintre cei mai buni, era un păcătos si nu putea să creadă că el trebuie să se întoarcă la Dumnezeu: era prea bun pentru aşa ceva! După multă vorbă şi supărare din partea lui, a spus că vrea să mă audă predicând în biserica lui şi că, dacă mai multă lume o să se întoarcă la Dumnezeu, “are să vadă”. După ce am predicat de câteva ori, mi-a spus că vrea să înceapă să predice si el, despre “întoarcerea la Dumnezeu”. “Bun”, i-am răspuns eu, „dar trebuie să fii întâi tu întors la Domnul”.”N-are a face”, a zis el, „am să predic altora”. A început să predice.

Într-o duminică, pe când predica şi zugrăvea grozăvia păcatului, a sfârşit prin a vedea grozăvia propriului său păcat si s-a întors la Dumnezeu prin propria sa predică, în timp ce căuta să întoarcă pe alţii la Dumnezeu. De atunci a început să predice prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Venea lume din toate părţile. Biserica era plină, dar nu se vedea nici un rod. “Ce va să zică asta?” mă întreba el într-o zi. “Sunt întors la Dumnezeu, predic Evanghelia, dar nimeni nu se întoarce la Dumnezeu”. Eu i-am zis: “Vezi că unii din ascultători sunt foarte atenţi la predică. Cheamă pe câţiva dintre ei la tine acasă marţi seara să vorbim cu ei despre sufletul lor”.

Pentru prima dată ne-am adunat cinci persoane. După ce am vorbit mai mult asupra Evangheliei, urmarea a fost lămurirea unui suflet. Acesta a fost începutul. Apoi au venit alţii şi, în curând, odăiţa preotului a fost plină. La început lucram numai pentru bărbaţi. Pe femei nu le lăsam să vină. Ele auzeau însă acasă de la bărbaţii lor şi ne-au cerut voie să vină şi ele. Le-am spus să mai aştepte. Au aşteptat, până când într-o seară au venit acolo fără să ne mai ceară voie. Aşa că a trebuit să le vestim Evanghelia şi lor. Dar, în curând, odaia devenise neîncăpătoare şi a trebuit să luăm sala unei şcoli. Acolo predicam amândoi, o dată pe săptămână, si venea multă lume să asculte Evanghelia. Mulţi s-au întors pe atunci la Dumnezeu.

În acelaşi timp mi-am tipărit traducerea Bibliei, apoi mai multe tractate şi cărţi pentru înaintarea în viaţa creştină, precum si publicaţia “Adevărul Creştin” pentru evanghelizare. Mulţi şi-au pus pentru prima oară întrebarea dacă sunt sau nu mântuiţi, si unii dintre ei s-au întors la Dumnezeu prin citirea tractatelor, cărţilor sau a publicaţiei.

Se înţelege că o asemenea lucrare hotărâtă după Evanghelie nu putea să fie lăsată în pace de marele vrăjmaş al sufletelor: Satana. El nu poate fi mulţumit şi nici n-a fost. Ba încă a fost foarte furios şi a stârnit o mare împotrivire. Domnul a biruit, măcar că prietenul meu a fost dat afară.

Mulţi dintre cei întorşi la Dumnezeu au fost o dovadă minunată despre lucrarea Duhului în sufletele lor. Unii din ei au învăţat carte numai ca să poată citi Noul Testament.

Iată acum si o pildă despre felul cum lucra Duhul în suflete. Noi obişnuiam să învăţăm pe cei întorşi la Domnul că, îndată ce s-au hotărât pentru Hristos, Satana are să vină să-i încerce din nou, fiindcă nu-i place niciodată să urmăm pe Mântuitorul. “Când faci ceva care ţine de omul cel vechi”, ziceam noi, “Satana se bucură, dar Mântuitorul e foarte trist”. O femeie întoarsă la Domnul a luat aceste cuvinte pentru ea. într-o zi, pe când mătura casa si voia să pună nişte perdele, iată că ele au căzut, înainte de întoarcerea ei, femeia se supăra foc când i se întâmpla aşa ceva şi drăcuia şi blestema. Acum însă şi-a adus minte că “lucrurile vechi au trecut” şi că era “o făptură nouă în Hristos”. S-a uitat împrejur şi, ca şi când Satana ar fi fost de faţă şi l-ar fi văzut, i-a zis: “Nu zic, mă, nu zic! Degeaba vrei să mă faci să zic vorbe rele”. Apoi a încercat din nou să pună perdele. Dar iar au căzut. Atunci iar s-a întors într-o parte şi a zis:”,Nu zic, mă, nu zic! Să faci tu ce ai vrea, nu zic!” Iar a încercat să pună perdele. Dar înainte de a încerca, s-a uitat la Domnul şi a zis în inima ei: “Acum, Doamne, e rândul Tău! El a încercat de două ori! Ajută-mi Tu”. Şi când a încercat din nou, perdelele nu au mai căzut, iar femeia a lăudat pe Domnul pentru biruinţa câştigată.

Şi câte astfel de pilde s-ar putea înşira!

Cuvântul într-o şcoală de fete

Voi încheia cu o frumoasă dovadă despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Am fost rugat să dau lecţii de religie într-o şcoală, unde erau mai multe fete de la ţară. La început, nu voiam, fiindcă mă temeam să nu-mi pierd vremea vorbindu-le. Mai pe urmă, am acceptat, în primele luni, a fost extrem de greu. Bietele fete n-aveau nici o idee de Cuvântul lui Dumnezeu şi erau pline de credinţe deşarte. Am dat fiecăreia un Nou Testament şi le-am rugat să citească în fiecare zi. Apoi am început să citesc si eu cu ele, căutând să le lămuresc un verset pe săptămână prin întrebări si răspunsuri. Se înţelege că, în toate aceste lecţii, căutam să le pun înainte cât se poate de lămurit calea mântuirii. După câteva luni, totul părea în zadar. Dar, la urmă, a început să se vadă ceva rod şi multe din ele s-au hotărât pentru Isus. Clipele cele mai frumoase au fost la examenul de la sfârşitul anului. Nu-mi plăcea să fac un examen, dar regula şcolii îl cerea. Trebuia ca ele să înveţe în fiecare săptămână versetul pe care li-1 lămuream când făceam lecţia. Aşa că acum ştiau multe versete pe dinafară. Pentru examen, le-am spus să pregătească fiecare câte un verset, ca apoi să văd ce au înţeles din el. în ziua examenului, am rămas mirat, cât de mult ştiau aceste fete simple despre calea mântuirii. De pildă una din ele mi-a spus versetul 28 din Matei 11: ” Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” “Ce înseamnă asta?” am întrebat-o eu. „Ce înseamnă Veniţi la Mine? “Ei”, a răspuns ea, “înseamnă ce spune. Dumneavoastră staţi acolo şi eu aici. Dacă îmi spuneţi să vin la dumneavoastră, pornesc îndată si vin la dumneavoastră”. “Bine dar cum poţi să vii la Domnul Isus în felul acesta?” “La fel, Domnul Isus este aici, chiar dacă nu-L vedem cu ochii trupului. Aşa că n-avem nevoie să mergem cu picioarele ca să venim la El. fiindcă El este aici. Doar îi pot spune că vin la El acum”. “Dar ce înseamnă să fii împovărat?” “Vedeţi dumneavoastră, noi de multe ori lucrăm din greu aici. Şi câteodată avem de purtat lucruri cam grele. Am vrea aşa de mult atunci să ne odihnim puţin. La fel e si cu păcatele. Noi suntem împovăraţi din pricina păcatului. Vina păcatului e foarte grea. Aşa că, venind la Isus cu păcatele noastre, El ne iartă şi ne dă odihnă”. “Dar tu ai venit la Isus?” “Da!” “Când şi cum?” “în cutare zi, când vorbeaţi despre versetul acesta, eu am făcut întocmai ce ne-aţi spus. Am văzut că eram vinovată din pricina păcatului. Şi am zis Domnului: “Acum, Doamne, sunt împovărată. Vin la Tine şi Te rog să-mi ierţi păcatele”. Şi El mi le-a iertat”. “De unde ştii?” “Aşa a spus El”. “A fost vreo schimbare în viaţa ta de atunci?”, Da. înainte spuneam minciuni, dar acum nu mai mint, înainte mă mâniam, acum nu mă mai supăr, etc.” “Cum poţi să faci aşa ceva?” “Cer putere de la Domnul. El mi-o dă, eu o iau şi aşa birui”. “Adevărat?”, am întrebat eu pe directoare, care era de faţă la examen.”Da, da”, a răspuns dânsa, cu lacrimi în ochi. “Eu am băgat de seamă că de la o vreme fetele mele erau cu totul schimbate, dar n-am ştiut până azi că această schimbare s-a făcut prin lecţia de religie”.

Ce bucurie a fost când am văzut că 20 de fete din 30 câte erau în clasă erau hotărâte pentru Domnul Hristos. Într-adevăr, Evanghelia este vestită săracilor” şi e o “putere a lui Dumnezeu pentru oricine crede”.

***

Mă opresc aici. Cred că am scris destul ca să arăt că Domnul e acelaşi şi puterea Duhului este aceeaşi azi ca si în paginile Noului Testament. Lăudat să fie Numele Lui în veci! S ă ne încredem tot mai mult în El. El este vrednic de încredere.

Şi acum, dragul meu cititor, te întreb: ce ţi-au spus şi ce ţi-au adus ţie aceste rânduri? Dacă eşti întors la Dumnezeu, hotărât că vei fi îmbărbătat văzând cât de minunat lucrează Domnul. Şi nu mă îndoiesc că te vei ruga pentru această lucrare începută de El.

Dar dacă nu eşti mântuit, de ce n-ai vrea să fii tu mântuit acum, prietene dragă, după citirea acestor rânduri? Mântuitorul e acelaşi şi tu ai nevoie de El, cum am avut şi eu. El te iubeşte şi te aşteaptă să vii la El. Vrei tu să-L primeşti acum si aici? Să facă Domnul ca acesta să fie rodul citirii acestei “istorii adevărate”!

sursa

Razboiul Sfant - John Bunyan

2008-12-10T11:03:00.004+02:00

John Bunyan s-a născut în anul 1628 la Elstow, un sat din Anglia. A primit o educaţie modestă, rezervată copiilor din familiile sărace, şi a avut parte de o copilărie zbuciumată, nimerind într-un anturaj vicios care l-a marcat profund.

La vârsta de 14 ani, în timpul războiului civil dintre Carol 1 şi Parlament, se înrolează în armată.

Un camarad care acceptă să stea de gardă în locul său, moare, împuşcat în cap.Unindu-şi destinul cu cel al unei fete foarte sărace, căsătoria n-a adus schimbări spectaculoase în viaţa lui.

Însă "zestrea" soţiei sale includea şi două cărţi religioase a căror lectură a pus prima piatră în convertirea lui la creştinism. După trei ani de căutări, lupte şi ezitări, găseşte mâtuirea, pacea şi bucuria în Domnul Isus Cristos.În cursul celei de-a doua detenţii - care a durat 12 ani - datorate credinţei sale şi activităţii de propovăduire a Evangheliei, a scris el Călătoria creştinului, alegorie tradusă în peste 120 de limbi şi răspândită în lumea întreagă.

Printre cartile scrise de el este si "Razboiul Sfant"

Vuieste lupta pentru orasul Sufletul-Omului! Dar cine va castiga RAZBOIUL SFANT?

Lasati-l pe John Bunyan sa va ia pe continentul Universului, in timp ce compune acest conflict captivant intre bine si rau – lupta pentru capturarea sufletului omului. Povestirea clasica actualizeaza multe adevaruri spirituale: - Tacticile satanei impotriva noastra - Harul si indurarea lui Dumnezeu Tatal - Puterea si gloria Domnului Isus Cristos - Pretul care a fost platit pentru a castiga sufletul tau Autorul, foarte cunoscut, al cartii „Calatoria Crestinuui” impleteste invatatura Scripturii cu o relatare fascinanta in ccea de a doua mare alegorie a lui, RAZBOIUL SFANT.

Cuvantul (Biblia) si invatatura biblica musteste pe paginile acestei carti chiar daca nu sunt date referinte biblice.

Cum putem şti că Biblia pe care o avem astăzi este demnă de încredere?

2008-11-25T15:26:00.001+02:00

Au crezut că sunt invadaţi de extratereştri

2008-11-24T13:20:00.003+02:00

Căderea spectaculoasă a unui meteorit în provincia Alberta, din Canada, a produs, zilele trecute, panică în rândul locuitorilor, care au început să ia cu asalt linia telefonică a poliţiei.

Canadienii au crezut că sunt invadaţi de extratereştri sau că e vreun foc de artificii. De fapt, era vorba despre un meteorit care se apropia cu viteză de pământ, într-o multitudine de culori.

“Am crezut că erau artificii. Era verde şi albastru şi apoi a devenit roşu aprins. Era destul de mare”, a povestit fermierul Marcel Gobeil . Totodată, câţiva poliţişti au reuşit să surprindă căderea meteoritului cu o cameră de filmat montată pe maşină.

Mat. 4:29 Îndatã dupã acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cãdea din cer, si puterile cerurilor vor fi clãtinate.

Oamenii spun, vin extraterestrii, si gasesc tot felul de motive pentru a explica caderea acestui meteorit, dar noi cei care suntem nascuti in Isus Hristos ... stim, oare stim ca vremea este pe sfarsit? Domnul Isus ne spune sa veghem, si sa-i avertizam si pe ceilalti ca in fata sta o Zi a maniei, in care Dumnezeu va judeca lumea dupa dreptate.

O evanghelie falsa - evanghelia prosperitatii (John Piper - modern gospel)

2008-11-11T20:11:00.001+02:00

Oi sau capre?

2008-11-10T12:14:00.005+02:00

Cunoastem foarte bine pilda semanatorului si cele 4 categorii de oameni care sunt descrisi in aceasta pilda (Mat. 13). Domnul Isus vrea sa ne spuna ca sunt si convertiti falsi, oameni care cred ca sunt mantuiti si de fapt nu sunt, oameni care sunt inselati in ceea ce priveste intelegerea mantuirii, intelegerea nasterii din nou.

Ce alte pilde mai avem in Evanghelii care vorbesc despre falsii convertiti? Domnul Isus ne vorbeste in Pilda neghinei, Pilda celor 10 fecioare, Pilda navodului, pilda cu oile si caprele, despre falsii convertiti. Navodul este aruncat in marea lumii si sunt prinsi tot felul de "pesti" dar la
Judecata cei buni vor fi pusi in vase iar cei rai vor fi aruncati afara. Sunt feluriti "pesti" in bisericile noastre, sa dea Domnul ca toti sa fie mantuiti. Marea este toata lumea, dar numai cativa sunt prinsi in navodul evanghelizarilor, iar dintre acestia se pare ca nu toti sunt convertiti cu adevarat.

Iuda este un exemplu de fals convertit. La cina cea de taina cand Domnul Isus spune ucenicilor "unul dintre voi ma va vinde" nimeni nu il banuia pe Iuda, ci toti au spus "Nu cumva sunt eu?", si totusi s-a dovedit ca iuda era cel care nu era convertit cu adevarat. In Bisericile de pe intreg pamantul, oare toti sunt nascuti din nou cu adevarat?

In Marcu cap. 4 Domnul Isus ii intreaba pe ucenici: "Nu întelegeti pilda aceasta(vorbeste despre pilda semanatorului)? Cum veti întelege atunci toate celelalte pilde?" Cu alte cuvinte, pilda semanatorului este cheia intelegerii celorlalte pilde.

Sa ne uitam la talmacirea pildei care o da Domnul Isus in Matei 13.

1 Samanta cazuta langa drum este omul care primeste Cuvantul dar nu il intelege. Este esential ca in predicarea Evangheliei sa faci oamenii sa inteleaga de ce a venit Isus sa moara pentru ei. La inceputul primilor mei pasi pe calea credintei credeam ca Isus a murit pentru mine la Golgota, dar nu prea intelegeam de ce, nu eram constient de pacat. Oamenii trebuie sa inteleaga ca sunt pacatosi ca sa primeasca Harul (Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti, spune Cuvantul). Daca un om este bolnav si nu stie, nu va cauta doctorie pentru boala lui, dar daca stie ca este bolnav, va cauta sa se vindece, va cauta leac. Daca oamenii constientizeaza, si inteleg ca sunt pacatosi vor vrea sa vina la Isus, vor fugi la Isus, binenteles convingerea de pacat este facuta de Duhul Sfant, noi insa trebuie sa le vestim oamenilor evanghelia intr-un mod cat mai eficient si totodata biblic.

2. Samanta cazuta in locuri stancoase sunt oamenii care primesc Cuvantul cu bucurie, dar samanta nu prinde radacina pentru ca au o inima de piatra, acesti oameni sunt doar mangaiati cu Harul, in loc sa le fie sfarmata inima de piatra cu Legea. Dumnezeu da Har celor smeriti, nu celor mandri. Legea spune clar ceea ce inseamna pacatul si ii va face sa inteleaga (prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului). Inima de piatra trebuie franta inainte de a primi Harul Lui Dumnezeu. Legea pentru cei mandri, harul pentru cei smeriti.

3. Samanta cazuta intre spini sunt oamenii care aud Cuvantul, dar ingrijorarile si inselaciunea bogatiilor inabuse Cuvantul care nu mai produce roada. Acesti oameni aud, inteleg, sunt treji dar nu sunt alarmati, pentru ca daca ar stii ce este Iadul, daca ar cunoaste groaza Iadului ar lasa totul si s-ar pocai. Pacatul, anturajul, bogatia sunt lucruri de care omul se desparte greu chiar daca stie adevarul (si crestinii sunt inselati de multe ori in acest caz), sa ne aducem aminte de tanarul bogat, care dorea mantuirea dar nu a fost gata sa renunte la tot ce avea.

4. Samanta cazuta intr-un pamant bun, este omul care aude Cuvantul si il intelege. El intelege Cuvantul, intelege ca este un pacatos, intelege ca a incalcat Legea Lui Dumnezeu si trebuie sa primeasca moartea ca pedeapsa... ii pare rau de aceasta, si este normal sa ii para rau, intelege ca Biblia spune ca trebuie sa se pocaiasca (sa se intoarca din pacat) si sa isi puna increderea in Jertfa salvatoare a Domnului Isus. Intelege ca a incalcat Legea, iar Isus a platit "amenda" iar acum el este liber fara pacat, nascut din nou.

Domnul sa faca, ca toti sa fim in ultima categorie. Si sa ne straduim sa intelegem aceasta pilda. Harul Lui este extraordinar. Oamenii spun "dar cum sa-si trimita Dumnezeu fiul sa moara pentru noi, cine ar face asa ceva????", chiar am intalnit oameni sa spuna asta, si totusi Dumnezeu a facut-o. Isus a inviat si sta la dreapta Tatalui/

Pentru a va da seama de realitatea lumii in care traim si cum a ajuns evanghelia care este puterea Lui Dumnezeu sa fie transmisa eronat va rog sa intrati pe link-ul de mai jos, va rog sa aveti rabdare ca "intro-ul" sa se incarce, este foarte important:
http://www.sheeporgoats.com/

Timpul

2008-11-06T00:43:00.000+02:00

Ten Indictments - A Historical 21st Century Message, 10 Acuzatii (Paul Washer),

2008-10-29T22:37:00.001+02:00

Care este voia Lui Dumnezeu? ... crestine!

2008-10-28T16:47:00.006+02:00

Multi dintre copiii Lui Dumnezeu nu stiu voia Lui Dumnezeu pentru viata lor, nu stiu scopul Lui Dumnezeu pentru ei incat le este frica sa se miste putin de pe scaun ca nu cumva sa greseasca sis a faca ceva care POATE nu este dupa voia Lui Dumnezeu.. Si din aceasta cauza, avem multi crestini in Biserici care stau si asteapta sa pice din cer Voia Lui. Ascultam in Biserici si pe la Conferinte tineresti, marturii ale crestinilor care au primit o mare chemare de a lucra in VIA Lui Dumnezeu. Suntem indusi in eroare de marturiile pompoase, umplute cu fraze care sa impresioneze incat ajungem sa vrem sa traim si noi experientele respective care de fapt nu se ridica la adevarata realitate a lor.

Care este raspunsul atunci? Cum putem cunoaste voia Lui Dumnezeu pentru viata noastra?
In primul rand voia Lui Dumnezeu o aflam din Cuvantul Sau.

Citesti Biblia zilinic? Cum vrei sa stii voia Lui Dumnezeu daca ignori Cuvantul Lui Dumnezeu? Intr-o companie, managerul iti face o fisa a postului semnata de el, in care sunt inscrise toate instructiunile, toate responsabilitatile tale ca angajat al companiei respective. Cum ar fi ca tu sa nu iei in seama fisa postului semnata de catre managerul care ti-a dat-o, cu motivul ca vrei sa auzi din gura lui responsabilitatile tale ca angajat? Ar fi o mare contradictie in aceasta actiune a ta, deoarece ceea ce vrea managerul ca tu sa faci se afla scris in fisa postului. Cand citesti fisa postului, o citesti IN PRIMUL RAND pentru tine, nu pentru altii, ca sa stii care este voia managerului pentru tine. Dupa ce o citesti, incepi sa practici ceea ce sta scris acolo. Dupa ce ai realizat acele lucruri din fisa postului se prea poate sa poti sa ii inveti si pe altii ceea ce tu deja ai citit in fisa postului, iar acum stii si practic.Asa ne-a lasat si Dumnezeu Cuvantul Lui ca sa cunoastem voia Lui pentru vietile noastre, numai ca, Cuvantul Lui este adevarul, este viata pentru cine il citeste. Deci in primul rand, cauta voia Lui Dumnezeu in Cuvantul Sau, in Scriptura.

Dar poate ca inca te intrebi care este voia Lui Dumnezeu pentu tine specific.

Sa citim:
Mat 14:25-29 25 Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceste: în a patra strajã.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare.
26 Cînd L-au vãzut ucenicii umblînd pe mare, s-au spãimîntat, si au zis: Este o nãlucã!" si de fricã au tipat.
27 Isus le-a zis îndatã: Îndrãzniti, Eu sînt; nu vã temeti!"
28 Doamne", I-a rãspuns Petru, dacã esti Tu, porunceste-mi sã vin la Tine pe ape."
29 Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, si a început sã umble pe ape ca sã meargã la Isus.

Intrebare: L-a chemat Domnul Isus pe Petru pe ape? A cui a fost initiativa atunci? A lui Petru! „daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape”. Vedem ca Domnul Isus a aprobat ceea ce Petru initiase spunandu-i: „Vino!”

Ioan 12:26 (John 12:26) Dacã Îmi slujeste cineva, sã Mã urmeze; si unde sînt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Dacã Îmi slujeste cineva, Tatãl îl va cinsti.

Daca cineva vrea sa slujeasca din toata inima pe Domnul, s-o faca, sa Il urmeze, daca ai idei care vrei sa le pui in practica pentru inaintarea Cuvantului Lui Dumnezeu, fa-o, nu sta. Dar iar te plangi si spui, „dar eu vreau sa stiu concret ceea ce vrea Domnul de la mine”. Vrea totul, El ne-a spus deja ce trebuie sa facem, a pregatit totul „Mergeti in toata lumea” asta spune Isus. Daca simti sa slujesti, fa-o, nu sta degeaba!
De ce spun sa iei initiativa, de ce spun sa iti pui in practica gandurile? De ce? Haideti sa citim Evrei 10:16:

Evrei 10:16 (Hebrews 10:16) Iatã legãmîntul pe care-l voi face cu ei dupã acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, si le voi scrie în mintea lor",

Vedem ce spune aici Cuvantul? Daca esti nascut din nou inseamna ca ai legile Lui Dumnezeu in inima ta. Acum nu mai ai dorinte pentru lume, pentru lucrarea la care ne punea odinioara Satan sa o facem. Acum avem dorinte pentru slujire in via Lui. Avem dorintele Lui Dumnezeu in inimile noastre. CUM? Stai putin! Adica daca sunt nascut din nou am dorintele Lui Dumnezeu in inima mea? DA! Ai cumva dorinta sa il slujesti pe Dumnezeu ca recunostinta ca te-a mantuit? De unde crezi ca ai aceasta dorinta? De la Domnul binenteles, asa ca actioneaza!

Sa ne uitam la versetele de mai jos:

Rom 12:1-2 Vã îndemn dar, fratilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã aduceti trupurile voastre ca o jertfã vie, sfîntã, plãcutã lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastrã o slujbã duhovniceascã. Sã nu vã potriviti chipului veacului acestuia, ci sã vã prefaceti, prin înoirea mintii voastre, ca sã puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bunã, plãcutã si desãvîrsitã.

Vei sti voia Lui Dumnezeu atata timp cat ai o inima franta de Rege. Atata timp cat iti tii trupul in curatie si mintea curata. Atata timp cat nu vrei sa traiesti in goana lumii acesteaia dupa BANI dupa materialism. Atata timp cat ai o minte inoita, noua, regenerata prin Duhul Sfant, o minte goala de ingrijorari. Vei deosebi bine voia Lui Dumnezeu cea BUNA, PLACUTA, si DESAVARSITA. Nu e minunat? Este! Avem un Dumnezeu mare si credincios care merita toata gloria.

Ca ultim gand mai citim Luca 1:1-4 (Luk 1:1-4) 1 Fiindcã multi s-au apucat sã alcãtuiascã o istorisire amãnuntitã despre lucrurile cari s-au petrecut printre noi,
2 dupã cum ni le-au încredintat ceice le-au vãzut cu ochii lor dela început, si au ajuns slujitori ai cuvîntului,
3 am gãsit si eu cu cale, prea alesule Teofile, dupã ce am fãcut cercetãri cu deamãruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrsia lor, sã ti le scriu în sir unele dupã altele,
4 ca sã poti cunoaste astfel temeinicia învãtãturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.

Uitat-va ce spune apostolul Luca: “am gasit si eu cu cale” , adica a avut o initiativa buna, pentru un frate al lui. Vedem ca acest “am gasit si eu cu cale” este o vorba smerita, un lucru mic care a ajuns sa slujeasca intregii omeniri. Nu e minunat? A trebuit sa ii zica cineva sa scrie Evanghelia dupa Luca? Nu! Ci s-a gandit ca ar fi de folos sa faca asta si chiar a fost pentru noi, crestinii de acum.

Gandeste-te, ai dorinta sa slujesti si nu stii cum, si totusi ai o dorinta infocata, ai fi avut aceasta dorinta cand nu erai crestin? Nicidecum, toate gandurile tale lucrau numai rautatate. Acum Dumnezeu ne-a schimbat inima si ne-a pus dorinte noi in ea. Ne-a dat o minte inteleapta cu care sa putem pune in practica dorintele inimii noastre care vrea cu disperare sa Il slujeasca pe Dumnezeu. Asa ca daca ai idei fa-o. Domnul Isus a spus sa mergem in toata lumea sa spunem Evanghelia la orice faptura iar in ultimul verset din Matei 28 spune ca va fi cu noi, dar nu daca stam pe scaune in Biserica, ci in Lucrare.
2 Tim 2:15 Cautã sã te înfãtisezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrãtor care n-are de ce sã-i fie rusine, si care împarte drept Cuvîntul adevãrului.
A Lui sa fie Slava in veci!

Cheia uitata.Cel mai puternic aliat

2008-10-16T13:24:00.003+03:00

“Vai de voi, invatatori ai Legii! Pentru ca voi ati pus man ape cheia cunostintei: nici voi n’ati intrat, iar pe cei ce vroiau sa intre, i-ati impiedicat sa intre” Luc 11:52

Nu ai nici o dorinta ca toti cei din jurul tau sa fie mantuiti? Atunci nici tu nu esti mantuit. Fii sigur de asta!”
Charles Spurgeon

“Satan, dumnezeul tuturor minciunilor si amagirilor, da nastere zi de zi la noi si noi secte. Ultima dintre acestea, la care nu m-as fi asteptat si nici nu as fi banuit macar ca ar putea sa apara, este o secta uriasa care invata ca oamenii nu trebuie sa fie ingroziti de Lege, cid oar delicat mangaiati de harul lui Hristos”
Martin Luther

Harul Lui Dumnezeu nu poate fi predicat necredinciosilor in puterea Lui Dumnezeu inainte ca Legea sa fie predicate astfel incat sa fie dezvaluita natura plina de pacat a omului. Daca oamenii nu vad cat de departe se afla standardul sfinteniei Lui Dumnezeu – Legea – le este imposibil sa is idea seama cat de mult au nevoie de harul Lui”
John MacArthur

“apropiati oamenii de Lege, asa incat sa isi poata vedea vina si apoi sa strige dupa scaparea care se gaseste in Hristos. Niciodata nu vor accepta in mod authentic harul pana nu vor tremura de vinovatie inaintea Legii sfinte si drepte a lui Dumnezeu. Iata care este scopul atat de necesar si binecuvantat al Legii. De aceea, Legea nu trebuie indepartata de la locul care i se cuvine pentru a fi folosita ca indrumator catre Hristos”
Charles Spurgeon

Toţi trebuie să venim la Mântuitorul Iisus Hristos în acelaşi mod, în atitudine de pocăinţă, cu inima smerită şi umilă. Toţi trebuie să venim la Hristos cerând iertarea Lui mai întâi şi nu darurile Lui. Iată de ce a folosit Domnul Iisus Hristos Cele 10 Porunci în discuţia Sa cu tânărul bogat:

• să îl ajute pe tânăr să înţeleagă că este păcătos şi cum este definit păcatul în mod practic (1 John 3:4 – “păcatul este fărădelege” sau, cu alte cuvinte, păcatul reprezintă încălcarea Legii)

• să îi transforme inima într-una umilă pentru ca după acesta să ceară mila lui Dumnezeu.

De aceea a fost tânărul bogat abordat de Domnul Iisus folosind Legea (Cele 10 Porunci). Nu pentru că Domnul Hristos uitase cum pot căpăta oamenii mântuirea, ci pentru că trebuie să fii umil şi smerit şi să vezi ce nevoie disperată ai de curăţirea de păcate pentru a fi mântuit. Socrate a spus: “niciodată nu mi-am dat seama cât este de bine să fii sănătos decât după ce am fost bolnav”.

Aşadar, dacă vrem să prezentăm Evanghelia în credincioşie, trebuie să învăţăm de la Domnul Iisus Hristos şi să ne mărturisim credinţa exact aşa cum El a procedat.

Pe scurt, deci, modul cum Iisus a prezentat Evanghelia poate fi descris sumar în principiul “Legea pentru cei mândri, Harul pentru cei smeriţi”.

Dacă discuţi cu o persoană care este cu adevărat smerită – cu alte cuvinte, acea persoană înţelege că a încălcat Cele 10 Porunci ale lui Dumnezeu şi că El pedepseşte păcatul – atunci prezintă-i acelei persoane harul (la fel cum Iisus a făcut în discuţia cu Nicodim din Evanghelia după Ioan, capitolul 3). Însă dacă discuţi cu o persoană mândră (şi majoritatea oamenilor sunt astfel), trebuie să foloseşti Legea (Cele 10 Porunci) pentru a-I aduce la smerenie şi umilinţă înaintea lui Dumnezeu. Acesta este scopul Legii. Nimic mai mult, dar îndeajuns de important.

Charles Spurgeon, aşa-numitul “prinţ al predicatorilor” a spus: “Niciodată nu vor accepta în mod autentic harul până nu vor tremura de vinovăţie înaintea Legii sfinte şi drepte a lui Dumnezeu”. Reputaţii teologi D.L. Moody şi John Bunyan au făcut aprecieri similare. John Newton, autorul clasicului imn “Măreţul Har” a scris: “ignorarea naturii şi scopului Legii stă la baza celor mai multe şi mai grave erori religioase”.

De asemenea, Charles Finney a spus că “Legea trebuie să fie utilizată întotdeauna pentru a pregăti calea pentru Evanghelie”. El a mai spus că “ignorarea utilizării Legii în acest scop conduce automat la a oferi oamenilor o falsă speranţă, la a-i îndrepta pe oameni către un standard fals al experienţei creştine, şi asta va umple bisericile cu falşi convertiţi...iar timpul va demonstra acest lucru cu claritate”. Cât de dureros şi de adevărat…

O traducere mai aproape de sensul literal din ebraică a Psalm 19:7 spune acelaşi lucru cu claritate: “Legea Domnului este desăvârşită şi lucrează întru convertirea sufletului”. Apostolul Pavel a scris “păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti !” (Rom 7:7).

Foarte mulţi credincioşi se opun utilizării Legii în predicarea Evangheliei bazându-se pe o cunoaştere parţială a Sfintelor Scripturi. Una dintre cele mai des întâlnite obiecţii este aceea că Rom 3:19 spune “Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, atât versetul citat cât şi Rom 2:12-15 arată în context că toţi oamenii (indiferent dacă le-au fost date sau nu Cele 10 Porunci în mod formal, precum poporului evreu) vor fi judecaţi utilizând acest standard. Apostolul Pavel arată că Dumnezeu a pus în fiecare om conştiinţa, care va mărturisi în Ziua Judecăţii împotriva propriei persoane, indiferent din ce popor se trage. Şi nu-i aşa că orice om de pe pământ ştie că atunci când săvârşeşte crimă, este un lucru rău, sau când minte, ori fură, ori săvârşeşte adulter, toate aceste lucruri sunt rele ?

Dar cui se aplică Cele 10 Porunci ? Credincioşilor sau necredincioşilor ? Apostolul Pavel face pe deplin lumină în acest subiect atunci când i se adresează lui Timotei: “Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, CI pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase” (1 Tim 1:8-10). Pentru ce scop ? Limpede: pentru convingerea de păcat.

Dacă o persoană nu înţelege cât de păcătoasă este, atunci nu poate înţelege cât de minunat este harul lui Dumnezeu. Dacă credem că avem numai păcate mici, atunci ne putem aştepta să avem parte de foarte puţin har. Sau deloc. Însă când înţelegem cât de grotesc şi groaznic arătăm noi plini de păcat, atunci ne dăm seama că L-am insultat pe Dumnezeu prin faptele, vorbele şi gândurile noastre şi astfel cădem la picioarele Sale cerându-I iertare şi primind-o, înţelegem cu adevărat că “Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Rom 5:8).

În loc să îi ademenim pe oameni să vină la Hristos prin a le promite o viaţă mai bună dacă se roagă după noi o rugăciune, trebuie să folosim Legea ca îndrumător (Galat 3:24) pentru a-i conduce pe oameni în stare umilă la crucea Golgotei unde să implore mila lui Dumnezeu şi unde o şi pot primi.

Aşa a făcut Mântuitorul Iisus Hristos: a folosit Legea pentru cei mândri şi Harul pentru cei smeriţi. Şi tot aşa trebuie să facem şi noi, dacă vrem să mergem pe urmele Lui.

Fiti liberi sa comentati.

Importanta rugaciunii in Evanghelizare

2008-10-14T16:28:00.002+03:00

Matt 9:37-38 Atunci a zis ucenicilor Sãi: Mare este secerisul, dar putini sînt lucrãtorii! Rugati dar pe Domnul secerisului sã scoatã lucrãtori la secerisul Lui."

Rugaciunea este esentiala in viata crestinului. Fara ea, marturisirea ta va fi fara effect si vei fi mai vulnerabil in fata dusamanului. Cand marturisesti, plantezi semintele Evangheliei, dar este Dumnezeu cel care face sa creasca (1 Cor. 3:6-7). In rugaciune, ii ceri Lui Dumnezeu sa faca aceasta crestere. In rugaciune ii ceri Lui Dumnezeu sa convinga pe cel neintors din pacat si sa trezeasca in el nevoia de salvare (mantuire). In rugaciune, “…lasi cererile tale sa fie cunoscute de Dumnezeu” (Phil. 4:6). Gandeste-te la convertirea ta.

Isus s-a rugat frecvent (Matt. 14:23; 26:36; Mark 6:46; Luke 5:16; John 17). Pavel s-a rugat (Rom. 1:9; Eph. 1:16). Stefan s-a rugat (Acts 7:55-60). Tu trebuie sa te rogi. Dumnezeu vrea ca tu sa te rogi sis a ai partasie cu El (John 1:1-4). De ce? Un motiv este ca noi nu luptam impotriva carnii si sangelui, ci impotriva puterilor si fortelor spirituale ale intunericului (Eph. 6:12). Aici se da batalia reala, in Duh, este de domeniul spiritualului. AI nevoie de rugaciune. Prin rugaciune ne luptam si facem razboi, iar marturisirea Evangheliei este cu adevarat razboi.

Alt motiv pentru a te ruga este ca tu poti sa Il influentezi pe Dumnezeu prin rugaciunile tale. Daca esti nesigur uita-te in 2 Kings 20:1-7 (2 Regi 20:1-7). Proorocul Isaia i-a spus imparatului Ezechia sa-si puna casa in ordine pentru ca va muri (v. 1), Ezechia s-a rugat sincer (v. 2,3). Domnul a auzit rugaciunea lui si a spus “Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul tatãlui tãu David: Ti-am auzit rugãciunea, si ti-am vãzut lacrãmile . Iatã cã te voi face sãnãtos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adãuga cincisprezece ani la zilele tale. (v. 5)”

Rugaciunea lui Ezechia a facut o diferenta. De aceea tu, ca crestin poti sa fi eficace in marturisirea Evangheliei. , pt ca poti sa Il rogi pe Dumnezeu sa salveze. Rugaciunea este o parte vitala a evanghelizarii.

Pentru ce sa te rogi?

Roaga-te pentru ca sa marturisesti evanghelia mai multor oameni. Isus, specific a spus sa Il rugam pe Tatal sa scoata lucratori la camp. (Matt. 9:37-38). Care este campul? Este lumea pacatosilor. Cine sunt lucratorii?. Sunt oameni ca tine. Isus vrea ca oamenii sa gaseasca salvarea si sa fie in partasie cu EL pentru eternitate. El vrea ca tu sa predici Evanghelia. EL ti-a dat porunca „ Mergeti si faceti ucenici din toate neamurile (natiunile) ….. „ (Matt. 28:19). Marturisirea ta poate sa fie sau poate sa nu fie verbala. Dar oricare ar fi, ai nevoie sa Il rogi pe Dumnezeu sa iti dea putere, dragoste si intuitie.

Roaga-te sa ai compasiune pentru cei pierduti. Compasiunea este un element necesar in vestirea Evangheliei. Te motiveaza sa vorbesti, sa inveti, si sa te rogi pentru ca si altii sa intre in Imparatia Lui Dumnezeu. Compasiunea te ajuta sa plangi pentru cei pierduti si sa vi la Dumnezeu in umilinta pentru salvarea lor. Pavel a spus, „Fratilor, dorinta inimii mele si rugãciunea mea cãtre Dumnezeu pentru Israeliti, este sã fie mîntuiti” (Rom. 10:1).

Roaga-te pentru dorinta de a vesti Evanghelia. Roagate regulat pentru asta si asteapta-te ca Domnul sa te schimbe si sa iti dea dorinta sa mergi si sa spui oamenilor despre Isus. Dumnezeu va raspunde rugaciunilor tale si iti va umple inima cu bucurie si cu dorinta de a implini porunca pe care ne-a dat-o.

Roaga-te pentru indrazneala. Roaga-te pentru a sta tare in credinta si sa vorbesti cand este nevoie. Multi crestini sunt timizi pentru ca a spune un cuvant de dragul Lui Isus poate sa fie riscant si infricosator. Indrazneala iti va da curajul sa infrunti dispretul si batjocura. Cere-i Lui Dumnezeu indrazneala. „Cãci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de fricã, ci de putere, de dragoste si de chibzuintã. Sã nu-ti fie rusine dar de mãrturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnitatul Lui. Ci sufere împreunã cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu” (2 Tim. 1:7-8).

Roaga-L pe Dumnezeu sa lege pe Satan si pe ingerii lui. Demonii incearca sa impiedice martuirsirea ta si sa fure samanta Evangheliei care o plantezi. Tu nu poti sa convingi si noi nu luptam impotriva carnii si a sangelui ci impotriva duhurilor, si nu putem lupta impotriva Duhurilor intunericului dar putem sa Il rugam pe Domnul sa se lupte. Prin rugaciune poti sa ataci tabara dusmanului si sa slabesti imparatia lui falsa. Rugaciunea este o unealta mareata, o unealta puternica. Ai nevoie de ea daca mergi sa vestesti Evanghelia.

Roaga-te pentru nevoile tale. Mergi cu aproape de Dumnezeu? Ai nevoie de o partasie adanca cu El. Ai pacate pe care trebuie sa le marturisesti si sa le parasesti? Daca este asa, atunci roaga-te. Bucura-te de privilegiul care il ai sa vi inaintea Creatorului universului care iti poate satisface orice nevoie ai. Te iubeste. El vrea sa auda de la tine si vrea sa ii faci cunoscuta orice nevoie a ta. „Nu vã îngrijorati de nimic; ci în orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugãciuni si cereri, cu multãmiri.” (Phil. 4:6).

Obstacole in calea rugaciunii.

Rugaciunea este importanta din mai multe motive, in special in vestirea Evangheliei. Dar rugaciunea poate fi impiedicata. Rugaciunea si marturisirea ta trebuie sa aiba cat mai mult efect, de aceea o discutie despre obstacolele care stau in calea rugaciunii ar fi necesara. Din urmatoarele lucruri de mai jos este ceva care ti se aplica si tie?

Pacatul impiedica rugaciunea. „Dacã as fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,nu m-ar fi ascultat Domnul” (Psalm 66:18). Toti pacatuim, dar ai tu pacate care nu le-ai marturisit sau de care nu te-ai pocait, in viata ta? Daca este asa, marturiseste-ti pacatul, pocaieste-te de el asa cum ti se porunceste in Fapte 17:30 (Acts 17:30), si continua sa vestesti evanghelia si sa te rogi.

Egoismul impiedica rugaciunea. „Sau cereti si nu cãpãtati, pentrucã cereti rãu, cu gînd sã risipiti în plãcerile voastre”. (Iacov 4:3) (James 4:3). Cerceteaza-te. Asigura-te ca rugaciunile tale nu sunt motivate de dorinte egoiste. Daca gasesti in tine egoism, marturiseste acest pacat si pocaieste-te.

Indoiala impiedica rugaciunea. Isus a spus „Dar s-o cearã cu credintã, fãrã sã se îndoiascã deloc: pentrucã cine se îndoieste, seamãnã cu valul mãrii, turburat si împins de vînt încoace si încolo” (Iacov 1:6) (James 1:6) Toti ne indoim. Toti cadem. Dar cand te indoiesti, adu-ti aminte de omul care i-a zis Lui Isus, “Cred, Doamne! Ajutã necredintei mele!" (Mark 9:24). El a crezut si totusi s-a indoit si Isus i-a indeplinit cererea. Adu-ti aminte ca DUmnezeu a dat o masura de credinta fiecarui om (Rom. 12:3). Increde-te in Dumnezeu, chiar si atunci cand ai indoieli. Nu conteaza cata credinta ai cat conteaza in cine sta credinta ta. Pune credinta care o ai in Isus. Increde-te in El. Asteapta-te sa-ti fie credincios.

Mandria impiedica rugaciunile. Isus vorbit despre fariselul si vamesul care se rugau. Fariseul se lauda pe cand vamesul cerea mila Lui Dumnezeu. Isus a zis in Luca 18:14 (Luke 18:14) in ce-l priveste pe vames, „Eu vã spun cã mai degrabã omul acesta s-a pogorît acasã socotit neprihãnit decît celalt.” Isus ne arata ca aceea mandrie este pacat si impiedica rugaciunea (Iacov 4:6) (James 4:6). Trebuie sa ai aceeasi atitudine pe care a avut-o Isus pe pamant ca om. A fost smerit. Daca esti mandru, marturiseste acest pacat, pocaieste-te, si continua in umilinta.

O relatie rea intre sot si sotie. Acesta parca nu-si are locul aici, dar nu este asa. O relatie buna cu partenerul tau este foarte importanta. Daca sunt probleme din cauza egoismului, mandriei, argumentelor, maniei, neiertarii, sau orice altceva din multitudinea de obstacole care se pot dezvolta in casnicie, rugaciunea ta va fi impiedicata. Cum te descurci cu partenerul tau? Vestesti Evanghelia cand este suparare intre voi? In Matei 5:23-24 (Matt 5:23-24) Isus a spus, “Asa cã, dacã îti aduci darul la altar, si acolo îti aduci aminte cã fratele tãu are ceva împotriva ta, lasã-ti darul acolo înaintea altarului, si du-te întîi de împacã-te cu fratele tãu; apoi vino de adu-ti darul.” Traiesti in pace cu sotul sau sotia ta, inainte de a impartasi Evanghelia si de a te ruga Domnului? Daca nu, atunci impaca-te, si rugaciunile tale nu vor fi impiedicate. 1 Pet. 3:7 spune „Bãrbatilor, purtati-vã si voi, la rîndul vostru, cu întelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor mosteni împreunã cu voi harul vietii, ca sã nu fie împiedecate rugãciunile voastre.”

Rugaciunea este un privilegiu

Rugaciunea este un privilegiu. Este o unealta puternica. Fara ea vei fi un lucrator nebun in campul mortii. Roaga-te si cere-i Domnului secerisului sa ridice ce este mort la viata. Apleca-ti genunchii in partasie cu Domnul. Lasa-L sa te spele in prezenta Lui si sa te umple cu Duhul Sfant. Rugaciunea este locul unde Il intalnesti pe El. Rugaciunea este locul unde capeti forma. Roaga-te.

Cu El biruim...

2008-10-14T10:47:00.000+03:00

Viata

2008-10-10T13:14:00.002+03:00

Tu mi-ai întocmit rãrunchii, Tu m-ai tesut în pîntecele mamei mele: Te laud cã sînt o fãpturã asa de minunatã. Minunate sînt lucrãrile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalm 139:13-14)

Constiinta mea e prea incarcata ca sa ma pot ierta

2008-10-10T11:37:00.001+03:00

Citesc marturiile femeilor care au facut avort si nu ma pot opri din plans.Lacrimile imi siroiesc pe obraji,dar nu de acum ,nu de ieri,nu de luni,ci de ani.Sunt atatea ori cand plang de fiecare data cand imi amintesc.Avea 21 de ani si o viata dezorganizata,am ramas insarcinata.Prietenul meu plecase din tara,era imediat dupa 1990 si ne cunosteam de prea putin timp.Sora lui m-a sfatuit sa fac avort,ca si ea facuse si fusese usor.Eram crestina doar cu numele si nu stiam ce aveam sa fac,nu puteam sa stiu ce stiu acum,ce am sa regret toata viata.am ucis!Am avut apoi un alt prieten,pe care l-am cunoscut la scurt timp dupa ce primul a plecat.O alta greseala,era mai mic decat mine ca varsta si nici un viitor dar nu am inteles asta de la inceput.A trebuit sa treaca aproape un an sa-mi dau seama de asta si sa savarsesc inca o crima,a doua crima!Nu stiu de ce ,dar de fiecare data cand ma gandesc,am senzatia ca amandoi erau baieti!Si mi-am dorit atat de mult ca primul meu copil sa fie baiat,pentru ca eu am un frate mai mare,care m-a ocrotit in copilarie si as fi vrut tot asa sa se intample si cu ceilalti copii ai mei,sa fie ocrotiti de un frate mai mare.

Nu stiu daca aceasta marturisire ma poate ajuta cu ceva,constiinta mea e prea incarcata ca sa ma pot ierta,dar poate ca totusi cineva va auzi glasul meu si nu va face ceea ce am facut eu,ceea ce nu voi mai face niciodata.

Fireste ca nu am ramas nici cu al doilea prieten,totdeauna viata traita in pacat duce la o ruptura in sufletele noaste si in viata.Am cunoscut pe urma,cand inca eram cu al doilea prieten,pe cel ce avea sa devina apoi sotul meu.Au trecut 12 ani de casnicie ,cu bune si rele si inca 17 ani de la prima crima si cateva luni in plus dupa aceasta pentru a doua.Doamne ,nu imi vine sa cred ca a trecut atata vreme!Acum catva timp ma gandeam''copilul meu dadea acum examenul de capacitate'' sau''copilul meu putea fi elev de liceu.''Daca lasam primul sa traisca,nu ramaneam insarcinata cu al doilea,iar daca macar il lasam pe cel de-al doilea, nu aveam doua crime pe constiinta,dar o crima sau doua sunt la fel de dureroase,mai ales cand stii ca acele fiinte nevinovate sunt moarte din cauza ta,ca au fost sfasiate in timp ce te rugau cu glas mut si iti cereau protectie,tie,celei care trebuia sa-i protejezi,tie,care erai mai rau ca o fiara,caci si animalele salbatice isi protejeaza puii,tie,careia iti cereau dreptul la VIATA,la LUMINA!Cel mai rau ma doare faptul ca stiu ca sunt amandoi intr-un loc intunecat,lipsit de lumina,ca eu i-am lipsit de lumina,de apa Sfantului Botez,de un nume,de Dumnezeu!As da orice acum sa fiu eu in locul lor,iar ei sa traiasca,sa se bucure de viata,de Dumnezeu si de binefacerile LUI!Mi-as da viata pentru ei acum,cand trebuia sa o dau pe a lor,cand trebuia sa mi-o dau pentru ei!Acum e prea tarziu si nu mi-au mai ramas decat lacrimile si regretul.Un regret adanc si negru,care ma epuizeaza de fiecare data cand plang.Poate ca va ganditi ca 17 ani sunt multi si se poate uita in timp..O ,nu va amagiti cu asta,e tot ata de proaspat sentimentul de vina,sentimentul de pacat,sentimentul de murdarie sufletesca!E tot de adanc regretul,tot mai adanc,cand vad in jurul meu femei insarcinate si copilasi,eu,care iubesc atat de mult copiii,au care mi-am ucis proprii copii!Eu,care nu mai pot intoarce timpul,care nu pot scoate acei copilasi din intuneric,care nu mai pot face nimic pentru ei,daca nu am facut atunci cand trebuia!

Au trecut,asa cum am spus,12 ani de casnicie si multumesc Bunului Dumnezeu,avem tot ce ne trebuie.tot,in afara de copii.Si niciodata nu am simtit lipsa lor asa ca acum,cand am 38 de ani,niciodata nu m-a durut mai mult pentru ce am facut,ca atunci cand vad ca sotul meu inoarce ochii dupa copiii celor din jur,cand il vad ce mult si-ar dori proprii nostri copii!12 ani sterpi si goi,12 ani de sperante,de analize,de tratamente.Si culmea,amandoi suntem perfect sanatosi pentru a concepe un copil.nu numai unul,ci cati ne va da Bunul Dumnezeu!Dar stiu de ce!Dumnezeu ma pedepseste,vrea cat mai multe lacrimi din ochii mei,lacrimi care as vrea sa se prefaca in lumina si caldura pentru locul unde se afla copilasii mei,in care se plang lui Dumnezeu pentru ca nu i-am lasat sa traiasca.

Avem tot ce ne trebuie,dar nu avem copii si casa e goala de fiecare data cand ma intorc acasa!Si ma gandesc ce bucurie as fi avut acum,in asteptarea intoarcerii sotului meu,sa ma pot ocupa de copiii nostri,sa ii mangai,sa ii cert,sa ii alint,sa fiu o MAMA!

In timp ce foste colege sau prietene au cel putin doi copii,eu nu am nimic!Il am doar pe Bunul Dumnezeu pe care IL rog sa ma ierte si ne binecuvinteze din nou cu harul Sau,sa vina o zi in care sa-i pot spune fericita sotului meu:''vom fi parinti'' si sa vad fericirea si in ochii lui dragi,ochii lui care poate au obosit de atata asteptare,el care nu are nici o vina ca nu a fost tata pana acum!Si poate atunci voi simti ca Dumnezeu m-a iertat si ca vrea sa-mi mai dea o sansa,sa dea un sens vietii mele,care e goala fara copii.Caci cine altii aduc bucuria in viata noasta,decat copiii?!

Continui sa sper ca voi fi mama si sa ma rog sa fiu iertata si poate IERTAREA v-a veni intr-o zi,sub forma unui bebelus!

Cred ca am scris prea mult,as vrea sa inchei,nu mai repet sfatul celor care au sustinul viata,care au spus''NU'' avortului,carora le multumesc pentru taria lor si pentru ca nu au facut crima!

As dori doar,in final,sa ma adresez celor care posteaza aceste marturii,daca stiu persoane in situtie dificila,adica sunt insarcinate si nu pot avea posibilitatea de a tine copilul,sunt singure si disperate,sunt prea tinere pentru a fi mame(niciodata nu esti prea tanara,copiii cresc asa de repede si nici nu vei sti cand au trecut anii ,iti vei da seama ca ei sunt bucuria vietii tale!) nu sunt intelese de parinti sau soti,nu sunt sprijinite de cei din jur,as vrea sa le ajut,asa cum pot,cu un sfat,cu bani,cu ajutor de a creste copilul,chiar si cu posibilitatea de a o sustine pe tot impul sarcinii si dupa,de a-i oferi un loc in care sa locuiasca si caldura unei prietene,caldura unei surori care nu a avut sfatul unei surori ce s-o opreasca de a face UCIDERE!Stiu ca va ocupati de acest lucru,stiu ca sunt centre speciale ,sunt asociatii ProVita ,care fac acest lucru,sprijina mamele pana la nastere si dupa,o perioada,dar as vrea sa pot face si eu ceva impotriva crimei,as vrea sa pot salva cat mai multi copii de la moarte,in schimbul celor doua vieti pe care le-am luat si nu numai,in sprijinul tuturor celor care vor sa se nasca si au dreptul la VIATA,la LUMINA,la Bunul Dumnezeu!

Pot fi gasita permanent la aceasta adresa de la care trimit e-mailul, soledad719@yahoo.com. Nu pot da momentan un numar de telefon deoarece plec deseori in afara tarii si nu stiu cand pot fi gasita,dar adresa de e-mail e valida tot timpul si pot fi contactata oricand.Va multumesc.

Sursa aici

70% din sarcinile din Romania sfarsesc prin avort...

2008-10-10T10:40:00.011+03:00

70% dintre sarcinile din Romania sfarsesc prin avort. Rata natalitatii a scazut in Romania foarte mult in ultimii ani, am ajuns de la o populatie de 23.000.000 la 21.000.000. Nu este ingrozitor sa stii ca din 100 de sarcini 70 sfarsesc in WC? Acum 2 saptamani am fost la un foarte bun prieten la spital .....sotia lui tocmai nascuse. Mi s-a spus ca au fost in jur de 19 nasteri doar intr-o zi? Va dati seama ca ar fi spitalele pline de copii daca toti ar alege sa nu-i ucida? Am pus mai jos cateva poze, doar uitati-va.... acestia sunt pur si simplu CRIME.

Poate presedintele, guvernul sa faca ceva? poate sa fie interzis avortul? Am gasit o petitie semnata doar de 35 de persoane.... ce putin.... . Poti semna petitia aici . Nu sta pe ganduri, De ce sa nu aiba si ei dreptul sa se joace, sa creasca, sa aiba pur si simplu viata. Dumnezeu sa trezeasca lumea aceasta inecata in pacat ...care nu mai tine cont de Legea desavarsita a Dumnezeuilui Preasfant. Nu e de mirare ca sunt cutremure si inundatii. Ar trebui sa ne intrebam de ce Dumnezeu nu ne-a omorat inca pentru raul care l-am facut.

Nu stiu daca se va reusi ceva prin aceasta petitie...totusi semnati toti cei care vreti schimbare in aceasta privinta. Petitie online.

Semnele sfarsitului

2008-10-07T10:35:00.001+03:00

Nu este usor sa fi ATEU

2008-10-06T09:50:00.002+03:00

Ateul isi traieste viata fara un scop final. Da, ateii se bucura la cele mai mici si neinsemnate aspecte ale vietii, cum ar fi prietenia si dragostea, placerea si distractia, Mozart si Platon. Insa pentru a fi consecvent cu ateismul, o persoana atee nu are voie sa aiba un scop final in viata. Cu toate acestea, daca ateul este onest, va recunoaste ca simte ca exista ceva dincolo de aceasta existenta, ceva mai mare. Cineva a spus: “dovada de netagaduit in ce priveste imortalitatea sta in faptul ca nu suntem niciodata multumiti cu o alta solutie”. Conform Scripturii, Dumnezeu “a pus vesnicia in inimile oamenilor” (Eclesiastul 3:11). Pentru a-si mentine opinia, ateul va trebui sa isi infranga intotdeauna simtamantul ca exista ceva dincolo de aceasta viata si de placerile ei trecatoare. Insa ateii au si alte probleme si dificultati.

Ateul trebuie sa nege orice vine din logica. El este precum un om care gaseste o enciclopedie pierduta in padure si care refuza sa creada ca acea enciclopedie este produsul unui creator inteligent. Insa, daca ateul accepta o astfel de posibilitate, el poate fi fortat sa concluzioneze ca o cladire are un constructor, un tablou are un pictor si, implicit pamantul are un creator. Fiintele vii sunt alcatuite din milioane de celule a caror activitate este controlata informational de ADN (fiecare celula continand informatie cat intr-o enciclopedie). Ateul nu isi poate permite sa accepte aceste argumente logice.

Totusi, in mod ironic, ateul trebuie sa creada in miracole fara sa creada in Dumnezeu. De ce ? Pai, o lege pe care natura se pare ca o respecta in totul este aceea ca orice efect are o cauza. Ateul stie ca inceputul existentei universului este un efect si, cum universul este, dupa atei, totul, atunci chiar existenta universului pare sa fie o incalcare a legilor naturii, deci un miracol. Si este imposibil sa crezi in miracole fara sa crezi in Dumnezeu.

Un ateu trebuie sa respinga orice idee legata de moralitate. El nu este in masura sa declare cum poate fi, din punct de vedere moral, superior altei persoane. Altfel, ar trebui sa implice un standard absolut in ceea ce priveste moralitatea si bunatatea. Fara acest standard, nici un ateu nu poate avea baza pentru a declara ca pacea este mai buna decat razboiul sau dragostea e mai buna decat ura. Acestea sunt alegeri alternative care nu presupun superioritate morala. Ateul este blocat in a crede ca moralitatea nu iti cere tie sau altora nimic.

In fapt, ateul este nevoit sa concluzioneze ca raul este doar o iluzie. Pentru ca daca raul este real, atunci trebuie sa existe un standard obiectiv pentru a delimita raul de bine. Insa daca universul fizic este totul pentru un ateu, un astfel de standard nu poate exista (Cum ar fi posibil ca materia si energia sa fie capabile sa stabilieasca ce e rau si ce e bine ?). Aasdar, nu exista raul in realitate, ci doar violari ale obiceiurilor si conventiilor umane. Cat de greu ar fi sa credem despre ucigasi ca sunt doar persoane care au proaste maniere…

Ateul trebuie sa isi promoveze cu aroganta pozitia si convingerile sale. Desi el isi da seama ca nu detine toata cunoasterea, pretentia lui ca nu exista Dumnezeu implica faptul ca el pretinde ca detine aceasta cunoastere. Cu toate ca el are o experienta limitata, ateul trebuie sa se convinga pe sine ca detine toata experienta necesara pentru a elimina orice posibilitate ca Dumnezeu sa existe, oricat de mica ar fi aceasta posibilitate. Nu este usor pentru un ateu sa isi sustina astfel de concluzii arogante intr-o societate care promoveaza toleranta maxima fata de orice ideologie.

Ateul trebuie de asemenea sa nege valabilitatea dovezilor istorice. Daca ateul ar accepta regulile standard pentru testarea adevarului din documentele istorice, el ar fi fortat sa accepte ca adevarata invierea lui Iisus Hristos din morti. Veridicitatea invierii lui Iisus este validata cu tarie prin aplicarea regulilor standard pentru analiza acuratetii evenimentelor istorice. Exista o multime de dovezi in manuscrise lasate de persoane care au fost martori la acest eveniment si care astfel il probeaza. Doar “inteligenta supranaturala” a unui ateu il face pe acesta sa accepte doar unele marturii istorice ca adevarate iar altele nu.

In final, ateul trebuie sa admita ca oamenii nu sunt mai importanti decat animalele. Conform ateului, noi nu suntem decat rezultatul unei sanse oarbe plecand de la nimicul primordial si suntem diferiti de animale doar prin cateva gene. Totusi, realizarile pe care oamenii le-au punctat si demnitatea morala a lor nu se prea potrivesc cu pretentia ateului ca oamenii nu sunt diferiti de animale. Realitatea creativitatii umane, a dragostei si valorilor morale pare sa indice faptul ca oamenii sunt creati in mod unic dupa asemanarea lui Dumnezeu.

Problema dintotdeauna a ateului in ce priveste credinta in Dumnezeu nu este absenta dovezilor ci negarea lor. Iata ce spune Sfanta Scriptura: “Într-adevar, însusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele în lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati;fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a întunecat. S-au falit ca sunt întelepti, si au înnebunit” (Romani 1:20-22).

Stire de ultima ora: TESTUL DE BUNATATE - pentru sarac, bogat, vedete, cantareti, actori, trist, fericit...pentru oricine

2008-10-02T10:36:00.003+03:00

Te consideri o persoana buna? Fa testul urmator si vezi daca este adevarat ceea ce spui:

Test De Bunatate

View SlideShare presentation or Upload your own. (tags: teste veti)

Evanghelia moderna de astazi

2008-09-29T16:50:00.007+03:00

Problema oamenilor care nu cauta sa fie mantuiti este ca ei nu inteleg natura pacatului. Legea are o insemnatate deosebita de a aduce intelegere in mintea oamenilor si constiintei. De aceea marii evanghelisti de acum 300 de ani din timpul Puritanilor, de acum 200 de ani din timpul lui Whitfield si altii, intotdeauna erau angajati in ceea ce ei numeau “Lucrarea Legii”.

Martin Lloyd-Jones

„Sunt bine, ma descurc. Nu am nevoie de Dumnezeu.”
Multi oameni simt asta din cauza mesajului Evangheliei moderne. Se spune ca Isus ii va ajuta in casnicia lor, le va rezolva problemele cu drogurile, le va da bucurie si pace, etc. Daca mesajul crucii este pentru oamenii care au casnicii rele, care sunt singuri si au probleme, atunci toti cei care sunt fericiti nu au nevoie de un Mantuitor (Salvator).

In adevar, iertarea Lui Dumnezeu in Isus Hristos este pentru oamenii care au casnicii rele si pentru cei care au casnicii bune. Este pentru cel fericit si pentru cel trist. Este pentru toti oamenii cu probleme si pentru cei fara probleme. Este pentru toti cei care se balacesc si sunt cu totul afundati in pacat dar si pentru cei care se complac in pacat doar pentru o perioada. Toti cei cae cred ca o duc bine trebuie sa fie confruntati cu Legea Sfanta pe care au incalcato de nenumarate ori. Atunci se vor vedea prin ochii Judecatorului acestui Univers si atunci vor cauta un Salvator.

In America daca ne uitam la cresterea numarului oamenilor din majoritatea bisericilor, gasim ca 80 - 90 % dintre toti cei care ia o decizie pentru Hristos, cad din credinta. Aceasta este Evanghelia moderna de astazi si a inceput sa invadeze si Romania iar noi am imbratisat-o cu usurinta.

De exemplu in 1991, in America o anume denominatie crestina a reusit sa obtina impresionantul numar de 294.000 decizii pentru Hristos. Din pacate, au gasit doar 14.000 in biserici, ceea ce inseamna ca restul de cei 280.000 s-au pierdut – si este normal pentru rezultatele Evangheliei moderne de astazi.

Tragedia Evanghelismului modern este ca in jurul secolului 20, biserica a lasat Legea deoparte si nu mai crede in capacitatea ei de a converti sufletul si de a-l conduce la Hristos. Evanghelismul modern a gasit un alt motiv pentru care pacatosii sa raspunda la Evanghelie, si motivul ales a fost „prosperitatea” adica pentru a duce o viata buna ai nevoie de Evanghelie. Evanghelia a degenerat la „Isus Hristos iti va da pace, bucurie, dragoste, implinire si fericire”. Se foloseste de obicei expresia „Nu vei gasi niciodata fericirea adevarata pana ce nu vei veni la Hristos. Ai un gol in inima pe care numai El il poate umple (unde scrie asta in Evanghelie?). Dumnezeu iti va vindeca casnicia si va inlatura orice problema. Te va scoate din problemele financiare si va fi cel mai bun prieten al tau. Urmatoarea anecdota va ilustra natura acestei invataturi nebiblice.

Doi barbati stau intr-un avion. Primului i se da o parasuta si i se spune sa o puna pe umeri si zborul ii va fi imbunatatit. El este putin sceptic la inceput, pentru ca nu vede cum daca porti o parasuta intr-un avion, aceasta iti va imbunatati zborul. El decide sa experimenteze acest lucru sa vada daca este adevarat. Cum isi pune parasuta, deja simte greutatea care ii apasa pe umeri si isi da seama ca este greu sa stai drept pe scaun. Oricum, se consoleaza cu faptul ca i s-a spus ca parasuta ii va imbunatati zborul. Asa ca decide sa o tina ceva timp.

Stand asa, cativa dintre pasageri incep sa rada de el pentru ca poarta o parasuta in avion. El se simte putin cam umilit. Si cum ei continu sa arate spre el si sa rada, nu mai poate sta asa. Se ridica de pe scaun, isi scoate parasuta si o arunca pe podea. Inima lui este cuprinsa de amaraciune si deziluzie, pentru ca asa cum banuia, i s-a spus o mare minciuna.

Celui de-al doilea barbat i se de o parasuta, dar fiti atenti ceea ce i se spune. I se spune sa isi puna parasuta pentru ca in orice moment va trebui sa sara de la 10.000 m altitudine din acest avion. El ia parasuta si si-o pune bucuros. Pe el nu-l intereseaza greutatea de pe umerii lui si ca nu poate sta drept pe scaun. El se gandeste mereu, daca ar sari fara parasuta ce s-ar intampla.

Acum, sa analizam motivul si rezultatul experientelor celor doi pasageri. Motivul pentru care si-a pus parasuta primul barbat a fost pentru a-si imbunatati zborul. Rezultatul experientei este ca a fost umilit de ceilalti pasageri, deziluzionat, si acum este inversunat impotriva celor care i-au dat parasuta. Si celui care va mai incerca sa ii mai puna o parasuta in spate ii va lua destul de mult timp.

Cel de-al doilea barbat isi pune parasuta foarte usor pentru a scapa de saritura care poate sa vina. Si pentru ca el cunoaste si stie ce i se poate intampla daca ar sari fara parasuta, este cuprins de bucurie si pace in inima pentru ca este salvat de la moarte sigura. Aceasta cunostinta ii da putere sa stea cu tarie impotriva pasagerilor rautaciosi care incearca sa isi bata joc de el. Iar atitudinea lui fata de cei care i-au dat parasuta este una recunoscatoare.

Acum ascultati ceea ce spune Evanghelia moderna: „Primeste-L pe Isus Hristos. El iti va da dragoste, bucurie, pace, implinire, si fericire.” In alte cuvinte, Isus va imbunatati zborul tau. Pacatosul ce face, il primeste pe Isus Hristos intr-o maniera experimentala pentru a vedea daca ceea ce i se spune este adevarat.

Si ce primeste? O promisiune care nu s-a implinit, turbulente, si persecutie – pasagerii ceilalti care redeau de el. Atunci ce face el? Il alunga pe Isus Hristos; este deziluzionat si suparat … si pe buna dreptate. I-a fost promisa pace, bucurie, dragoste, implinire, si tot ce primeste este suferinta si umilinta. Supararea lui este directionata catre toti cei care i-au dat , asa numita „veste buna”. El devine mai rau decat a fost prima data.

In schimbul predicarii care spune ca Isus imbunatateste zborul, ar trebui sa avertizam pacatosii ca vor sari din avion – orice om va muri odata si va merge la judecata (Evrei 9:27 si, dupã cum oamenilor le este rînduit sã moarã o singurã datã, iar dupã aceea vine judecata,). Cand pacatosul intelege teribila consecinta a incalcarii Legii Lui Dumnezeu, el va alerga la Mantuitor, pentru a scapa de mania viitoare. Daca suntem cu adevarat credinciosi si avem o marturie buna, aceasta ar trebui sa propovaduim – este o manie care trebuie sa vina – acest Dumnezeu, „porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sã se pocãiascã: pentrucã a rînduit o zi, în care va judeca lumea dupã dreptate” (Fapte 17:30).

Motivul nu este acela de a fi fericit in viata, ci este unul care este drept. Nu conteaza cat de fericit este un pacatos, sau cat de mult se bucura de placerea pacatului pentru un moment; fara dreptatea Lui Isus Hristos, va pieri in ziua maniei. Proverbe 11:4 spune: „În ziua mîniei, bogãţia nu slujeşte la nimic;dar neprihãnirea izbãveşte dela moarte.”

Pacea si bucuria sunt cu adevarat roade ale mantuirii, dar nu este corect sa folosim aceste roade ca o carte de vizita pentru mantuire. Daca continuam sa facem asa, pacatosul va raspunde unui motiv gresit.

Iti aminteti de ce al doi-lea pasager avea pace si bucurie in inima? Pentru ca stia ca parasuta il va salva de la moarte sigura. In acelasi fel, noi ca, credinciosi avem „pacea, pe care o dã credinta” (Romani 15:13) pentru ca stim ca dreptatea Lui Hristos ne va elibera de mania ce va veni.

Cu acest gand in minte, haideti sa ne uitam la o intamplare ce se produce in avion.
Avem o stewardesa noua. Este prima ei zi. Ea tine un pahar cu cafea fierbinte si vrea sa lase o impresie buna pasagerilor, si cu adevarat asta face! Si cum merge printre randuri, se impiedica de piciorul cuiva, iar cafeau se varsa pe picioarele celui de-al doilea pasager al nostru.

Care este reactia lui cand lichidul fierbinte ii atinge pielea? Va spune el, „Ooo ce tare doare!”? Cu siguranta asta va spune. Dar apoi isi va da parasuta jos de pe umeri si o va arunca spunand, „..parasuta asta proasta!!”? Nu; de ce ar face-o? El nu si-a pus parasuta pentru a avea un zbor mai bun. El si-a pus parasuta pentru a fi salvat de saritura ce urma sa vina. Orice i-ar fi facut cafeaua fierbinte, el se tinea strans de parasuta pentru ca stia de saritura ce avea sa vina.

Daca noi am crezut in Domnul Isus pentru motivul corect – pentru a fugi de mania viitoare – atunci cand turbulentele se intetesc, cand zborul devine mai greu, noi nu ne maniem pe Dumnezeu, si nu ne pierdem pacea si bucuria. Ar trebui? Noi nu am venit la Hristos pentru o viata mai buna ci pentru a fugi de mania viitoare. Orice turbulenta il aduce pe credinciosul adevarat mai aproape de Mantuitorul lui. Trist este ca sunt muti crestini in bisericile noastre care isi pierd bucuria si pacea cand zborul devine anevoios. De ce? Pentru ca ei au o evanghelie care il are in centru pe om. Ei nu au pocainta, fara de care nu pot fi mantuiti.

Fireproof movie

2008-09-29T09:55:00.002+03:00

Un pompier curajos, a carui casnicie se afla intr-un mare impas, accepta propunerea tatalui sau de a participa intr-un experiment de 40 de zile care ii invata pe soti adevarata valoare a angajamentului pe care un cuplu il ia atunci cand face pasul cel mare.

Capitanul Caleb Holt este un pompier care isi iubeste meseria, dar care incepe sa aiba probleme in casnicie. El si sotia lui Catherine sunt casatoriti de 7 ani, dar in ultimul timp certurile legate de cariera, bani sau treburile zilnice au reusit sa indeparteze cuplul odata atat de fericit. In momentul in care cei doi decid sa divorteze, tatal lui Caleb, John, ii face acestuia o propunere neobisnuita : sa ia parte la experimentul de 40 de zile, numit The Love Dare si sa faca o ultima incercare de a-si salva casnicia. Faptul ca propunerea venita este legata de noua credinta a parintilor sai il face pe Caleb sa reconsidere aceasta optiune, dar se decide in final sa o accepte. Din nefericire, Catherine respinge incercarile de impacare ale sotului ei, iar Caleb il intreaba atunci pe tatal sau de ce sa mai iubeasca o femeie care refuza sa ii acorde vreo sansa. John ii raspunde ca aceasta se aseamana perfect cu dragostea Lui Dumnezeu pentru toti oamenii. Acum, cu putin ajutor divin, barbatul care era renumit pentru numarul mare de vieti pe care le-a salvat, trebuie sa fie un erou pentru persoana care inseamna cel mai mult pentru el - sotia lui.

Mântuirea Vine De La Domnul

2008-09-22T16:52:00.002+03:00

...Şi dacă Dumnezeu cere cu adevărat ca păcătosul—mort în păcat—să facă primul pas, deci El cere tocmai ceea ce face mântuirea să fie atât de imposibilă sub Evanghelie la fel cum era sub Lege, omul fiind atât de incapabil să creadă pe cât este de incapabil să asculte, şi este la fel de neputincios în a veni la Hristos pe cât este de neputincios în a merge în cer fără Hristos. Puterea trebuie să-i fie dată de Duhul. El zace mort în păcat; Duhul trebuie să-l aducă la viaţă. Mâinile şi picioarele îi sunt legate, este înlănţuit de fărădelege; trebuie ca Duhul să-i rupă legăturile, apoi se va arunca în libertate. Dumnezeu trebuie să vină şi să smulgă zăbrelele din locurile lor, apoi omul poate scăpa, dar dacă Dumnezeu nu face acest lucru pentru el, este atât de cert că trebuie să piară sub Evanghelie la fel cum ar fi făcut-o şi sub Lege.

Aş înceta să mai predic dacă aş crede că Dumnezeu, în materie de mântuire, ar cere omului măcar un singur lucru pe care El însuşi nu s-ar fi angajat să-l şi furnizeze.... Eu sunt mesager, îţi spun mesajul stăpânului; dacă nu-ţi place mesajul, ceartă-te cu Biblia, nu cu mine; cât timp am Scriptura de partea mea te voi provoca să faci orice împotriva mea, dar te voi sfida."Mântuirea vine de la Domnul." Domnul trebuie să o aplice, pentru a-l face pe cel încăpăţânat neîncăpăţânat, pe cel nedrept drept, şi să aducă pe răzvrătitul josnic la picioarele lui Isus, altfel mântuirea nu va fi realizată niciodată. Lasă neterminat acest singur lucru, şi rupi veriga lanţului, tocmai acea veriga care era necesară integrităţii lui. Lasă la o parte faptul că Dumnezeu începe lucrarea cea bună, şi că ne trimite ceea ce vechii teologi numesc harul preventiv—lasă la o parte acest lucru, şi zădărniceşti întregimea mântuirii; astfel scoţi piatra de căpătâi din arcadă, şi aceasta cade. Atunci nu mai rămâne nimic.

Charles Haddon Spurgeon

Timpul - o problema pentru crestini

2008-09-22T14:48:00.003+03:00

Ieremia 8:20 Secerişul a trecut, vara s-a isprãvit, şi noi tot nu sîntem mîntuiţi!"

In ziua de astazi majoritatea tinerilor din bisericile protestante din Romania merg la facultate pentru a-si continua studiile si binenteles fac asta pentru a avea o slujba mai buna si bine platita. Cand sunt in timpul scolii nu prea au timp de activitatile bisericii pentru ca "invata"...sau "au examene". Dar spune studentul: vine vacanta si atunci o sa "ma implic"!!! Si cum vine vacanta, studentul vrea si el un pic de recreere pentru ca "a invatat" mult... si la munte la mare...si cand sa se "implice" vine sesiunea de toamna (restantele) ca doar de asta a invatat asa de bine tot semestrul.

Dar haideti ca odata si odata se termina si facultatea asta, si...da... se termina. Acum, studentul cauta de lucru si pentru ca a fost un student eminent merge la o companie cu un nume mare, ocupa un post bun si trebuie acum sa se mentina in frunte ...ca daca scad vanzarile ii ia altul locul mai bun... si studentul nu se "mai implica" (lasa ca ajung sef si apoi am timp si de Domnul).

Ajunge sef studentul si cand sa "se implice" trebuie sa isi faca o familie si.... cauta...si cauta si cand cauta gaseste si mintea nu o mai are ...e orb saracul acum. Si se insoara si vin altele pe cap...si uite asa ... ajunge la pensie.... si a trecut prin viata de credinta ca gasca prin apa.

Care este solutia?

O inima cu adevarat schimbata va pune pe primul loc Imparatia cerurilor (mantuirea celor pierduti si infrumusetarea trupului Lui Hristos) si toate celalalte vor veni pe deasupra (scoala, fata visurilor, necesarul material).

Am auzit de multi sfinti care au gasit fata visurilor la locul de munca (campul de misiune). Ei nu s-au dus acolo pentru ea ci pentru El, Isus Hristos si Domnul care este bun si plin de indurare si dragoste stie nevoile noastre mai bine chiar decat noi. Dar NEVOILE, nu "nevoia de a risipi".

Noi nu cerem viata si totusi o avem, nu cerem aer si totusi il avem, MULTUMESTE-I DOMNULUI CA ITI DA VOIE SA II RESPIRI AERUL!!!

Nu cerem multe si EL ni le da. Ne-a dat chiar si MANTUIREA!....si multi nu o vor.

Asa ca noi trebuie sa lucram la timp si ne la timp nu pe sezoane...

De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni???

2008-09-10T15:21:00.002+03:00

In acest clip vom vedea de ce intrebarea: "De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?" nu este pusa corect.

"Falsa" amenintare a iadului

2008-08-22T16:32:00.001+03:00

Zel si pasiune pentru cei pierduti.

2008-08-20T10:30:00.003+03:00

Stiti cati oameni mor in Romania intr-o ora?

Aproximativ 20 persoane mor in fiecare ora.

Ganditiva intr-o zi cati mor.

Destui de multi incat ar forma o Biserica mare!

Daca nu ai dorinta, compasiune si mila pentru ei, stiind ca vor merge in iad daca nu se intorc la Isus, cauta la Tatal, roaga-te si EL iti va da daca ai o inima sincera si daca esti nascut din nou cu adevarat.

Spune NU satanistilor care vor concerta in Romania

2008-08-13T09:46:00.001+03:00

Trupa norvegiana de black metal GORGOROTH va concerta la noi in tara pe 1 noiembrie, la Cluj, si pe 2 noiembrie, la Bucuresti. Trebuie sa luptam impotriva acestor oameni care aduc pe scena lumea lui Satan, unde sunt sacrificate animale. Cu sangele acestora se scrie pe trupul unor OAMENI, care sunt CRUCIFICATI. Acum patru ani, ei au fost interzisi in Polonia din cauza unui astfel de show si au fost acuzati de catre cardinalul din Cracovia de ofensa religioasa si violenta asupra animalelor (zece oi au fost decapitate in timpul concertului, iar capetele acestora au fost infipte in niste pari). DE CE SA NU FACEM SI NOI ACEST LUCRU, DOAR SUNTEM UN POPOR DE CRESTINI! Aceasta miscare satanista exista si in Romania, fiind semnalate de mai multe ori cazuri ale unor persoane care beau sange de gaina, care dezgroapa starvuri sau practica onania colectiva.

Semneaza petitia

Petitie catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei / Petition to the Parliamentary Assembly of the Council of Europe

2008-08-13T09:42:00.003+03:00

destinatar: Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei / Parliamentary Assembly of the Council of Europe

Avand in vedere ca Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei urmeaza in curand sa supuna la vot o rezolutie prin care se solicita legalizarea casatoriilor homosexuale in toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei;

Avand in vedere ca Adunarea a solicitat, de asemenea, modificarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului, pentru declararea casatoriei homosexuale ca drept al omului;

Avand in vedere ca Adunarea a dezbatut recent un amendament la Conventia Europeana privind Adoptia Copiilor, pentru a permite adoptia copiilor de catre cuplurile de homosexuali,

Noi, subsemnatii cetateni ai Romaniei, prieteni ai Romaniei si ai cetatenilor Europei, semnam aceasta Petitie exprimandu-ne opozitia ferma fata de propunerea legislativa a Adunarii. Solicitam Adunarii sa opreasca imediat orice incercare de legalizare sau de impunere a casatoriilor sau parteneriatelor homosexuale asupra statelor membre. Actiunea anticipata a Adunarii este contrara valorilor noastre, este gresit intemeiata si afecteaza familia, copiii si binele general al statelor membre.

Semneaza petitia
- - -

Considering that the Parliamentary Assembly of the Council of Europe is scheduled to soon vote on a resolution calling for the legalization of same-sex marriage in all 47 state members of the Council of Europe;

Considering also, that the Assembly has called for amending the European Convention on Human Rights to declare same-sex marriage a human right;

Considering further that the Assembly recently debated an amendment to the European Convention on the Adoption of Children to allow the adoption of children by homosexual couples;

We, therefore, the undersigned citizens of Romania, friends of Romania and of the people of Europe, hereby sign this Petition expressing our strong opposition to the Assembly's proposed course of action. We call on the Assembly to immediately cease all attempts to legalize or impose same-sex marriage or same-sex partnerships on member states. The Assembly's anticipated action is incongruent with our values, ill-founded, and detrimental to family, children and to the general welfare of the member states.

Click here four signature

Dragostea si sacrificiul Domnului Isus

2008-08-08T22:50:00.001+03:00